ALARMĂ NAŢIONALĂ….ROMÂNIA SFÂŞIATĂ!

Reclame

ALEXANDRU GANENCO: MESAJUL ROSTIT LA SĂRBĂTOAREA CĂRŢII (ZAIM, CĂUŞENI)

Sărbătoare de suflet la Zaim

Recent în Biblioteca „Petru Cărare”, situată în săli spațioase ale Casei de cultură din Zaim, r-nul Căușeni, a avut loc lansarea vol. 15 din serialul enciclopedic „Localitățile Republicii Moldova” și anuarul ilustrat „Vatra Limbii noastre”, pus în valoare de eruditul scriitor Ion Găină, directorul Casei-muzeu „Alexie Mateevici”.

Au onorat ceremonia savantul Viorel Prisăcaru, vice-președinte al Academiei de Științe, compozitorul Saveliu Cojocaru, colaboratorii Fundației „Draghiștea” Alexandru Ganenco și Tudor Țopa, publicistul Liviu Belâi. După ce oaspeții au fost prezentați publicului adunat, Alexandru Ganenco, unul din fondatorii prestigiosului serial, explică:

  • Asupra serialului „Localitățile Republicii Moldova” în 15 volume s-a muncit 19 ani, el cuprinde toate orașele, satele și cătunele din țara noastră – 1674 la număr. Au adunat istoria risipită prin arhive 139 de savanți, scriitori publiciști și oameni de artă. Serialul a însumat peste 10 000 pagini de carte.
  • O înaltă apreciere a dat acestui serial unical Ion Vespe, primarul com. Zaim, meșterul popular Tudor Bătrânac, demnitarul din Căușeni Valeriu Ostaș ș.a.
  • Iar mie, spuse academicianul Viorel Prisăcaru, mi-a revenit onoarea să înmânez la baștina preotului – poet Alexie Mateevici înalte distincții științifice unui grup de organizatori și autori de la Fundația „Draghiștea”. Academia de Științe i-a decorat pe scriitorii Victor Ladaniuc și Tudor Țopa cu medalia „Dimitrie Cantemir”, iar pe publiciștii Dumitru Țâra și Alexandru Ganenco cu medalia „Nicolae Milescu Spătaru”.

Compozitorul Saveliu Cojocaru și formația artistică „Cântece sacre” au bucurat publicul cu melodii fermecătoare. Ceremonia s-a finisat cu o excursie impresionantă  la Casa-muzeu „Alexie Mateevici” din localitate.

Teodor Niță

MESAJUL ROSTIT DE PUBLICISTUL ŞI EDITORUL ALEXANDRU GANENCO

Domnilor și doamnelor, onorată asistență.

Am deosebita plăcere să vă informez că serialul enciclopedic Localitățile Republicii Moldova în 15 volume este ca îndemâna cititorilor. Volumul 15 încheie temerarul proiect de micromonografii despre orașele și satele situate în spațiul moldovenesc de la Prut și până dincolo de Nistru. El încununează o muncă enormă de complicata și dificila, care a pornit în a. 1998 și sa terminat în anul trecut 2017. 19 ani de astfel de muncă de creație! Asemenea enciclopedie nu au nu numai România și Ucraina dar și majoritatea statelor europene. Această operă de pionierat a fost scrisă și editată fără a consuma un bănuț din bugetul statului.

Proiectul s-a încununat de succes chiar în pofida obstacolelor proptelor și luptei desprinse a  răuvoitorilor spiritului național românesc și a unor oponenți dușmănoși.

Localitățile noastre, multe cu biografii de o fertilitate și spectaculozitate aparte cu lecțiile lor de patriotism și de morala creștină, merită așa o enciclopedie.

Pentru un așa proiect era nevoie de calități speciale și de o spiritualitate aparte ca să pornești a răscoli timpurile și evenimentele trecute în căutare de aproximații.

Ideea proiectului îi aparține scriitorului poet și publicist apreciat Victor Ladaniuc. Primii susținători înflăcărați ai serialului au fost Dumitru Țăra, pe atunci director general al Agenției de Informații „Moldpres”, Vladimir Nicu, cel care editase prestigioasa sa lucrare bibliografică Localitățile Republicii Moldova în documente și cărți vechi, în două volume, și care adunase un enorm fișier (peste 30 000)  cu date despre evoluția localităților moldovenești, vestitul arheolog basarabean Ion Hancu, doctor în istorie autorul unei prețioase cercetări analitice Vetre strămoșești din Republica Moldova, și Anatol Eremia doctor habilitat în filologie, un care cercetător al onomasticii și etimologiei localităților noastre. (Nume de localități, studii de toponimie moldovenească, ghidul informativ documentar Localitățile Republicii Moldova și altele).

Trebuie să menționăm că s-au angajat să lucreze fără onorariu, la panaromarea  succintă, dar cât de cât cuprinzătoare și limpede a localităților și ariilor sociale ale așezărilor autohtone, cu toată a lor linie – istorie cu o gradare anumită a narațiunii cu finețe a detaliilor de  epocă – problemică deloc ușoară.

Alcătuitorii V. Ladaniuc și reputatul scriitor publicist Tudor Popa au atras mulți oameni de știință și creație, ziariști. Volumul 1 a vărsat lumină tiparului în 1999 s-a soldat cu un mare ecou încurajator. Orientarea principală spre care pornea în temei noua lucrare, era adevăratul istoric, fără falsuri, fără spoiri ale realităților. Pe parcurs anume această structură, aceste criterii și orientarea obiectivă au favorizat încrederea și susținerea multor de la noi și din România, a academicienilor noștri Boris Melnic, Petru Soltan, Nicolae Corloteanu, Boris Gaine, Ion Caliniuc, Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Gheorghe Ghidirim, Ion Tighineanu, Valeriu Matei, membru corespondent al AȘM Viorel Prisacaru, a doctorilor habilitați, profesorilor universitari Ion Popa, Anton Moraru, Ștefan Topala, Constantin Ețco și multora altora. Și nu în ultimul rând a coordonatorilor științifici Vlad Ciubucciu, Anatol Eremia, Ion Melniciuc a redactorului științific, scriitorului cercetător Iurie Colesnic.

Desigur, nu s-au lăsat așteptați răuvoitorii sceptici pseudoistoricii care-și exprimau îndoielile, reavoința și neîncrederea, mai cu seamă, în ziarul „Comunismul”. Lor nu le place că serialul nostru informa cititorii despre alt adevăr decât acel propagat în toți anii sovietici.

Camarilia comunistă inclusiv și președinția de atunci a declanșat o campanie de înlocuire a tuturor cadrelor național pe profesionist, cu comuniști de ai lor. Ei au apreciat lucrarea (după informațiile securității de atunci directorului V. Pasat) ca una antirusească proromânească și profund naționalistă, nici mai mult, nici mai puțin. Lor nu le-a plăcut adevărul documentat de ocuparea noastră brutală, de băgarea basarabenilor în războiul lor nimicitor, de foametea organizată de ei, de marea dragoste de plai și de poporul nostru.

Cu greu sau editat 3 volume, tindea mulți autori și cercetători benevoli au fost aruncați în stradă. Ce era de făcut? Unica soluție a fost constituirea fondației cultural-editoriale Draghiștea. Prima ședință specială a fost convocată pe o bancă în parcul aleii clasicilor, Victor Ladaniuc, Dumitru Țâra și Alexandru Ganenco, au decis să editeze și să propage cartea și serialul.

Dar principalul: de a continua editarea proiectului Localitățile Republicii Moldova, care avea deja o premisă favorabilă la publicul cititor, și mai ales, majoritatea savanților din diverse domenii și mai ales, la savanții istorici și la scriitori. S-au alăturat echipei de la „Draghiștea” scriitorii Mihail Gh. Cibotaru, Ion Melniciuc, Tudor Paladi, Iurie Colesnic, Pavel Cocarla, doctor habilitat în istorie, Ion Lesco, Ion Moiseev, doctor în istorie, Dumintru Batâr, doctor habilitat în chimie, Vasile Melnic, doctor habilitat în filologie și mulți alții.

În tomurile serialului sunt scrise și publicate cele 1 674 de eseuri (câte localități are R.M) inclusiv 84 în volumul 15 pe care avem deosebita plăcere să vi-l prezentăm astăzi aici la Zaim. Cele 15 volume cuprind … circa 10 842 de pagini de carte ilustrate cu aproape 4 mii de fotografii, unele din sec. XIX.

De la primul și până la ultimul volum la elaborarea și scrierea eseurilor și-au dat concursul 139 de autori. Ne închinăm în fața lor până la pământ, mai ales, pentru că au lucrat fără nici o remunerare. Unii au venit cu câteva eseuri și mai multe texte bine documentate și bine lucrate în sensul literar-creativ. Nu pot fi trecuți cu vederea aici pe cei mai activi, mai săritori: Tudor Topa, cavaler al „Ordinului Republicii”, Anatol Eremia, doctor habilitat în filologie, regretații istorici Ion Hâncu, Vladimir Vicu, profesorul Anton Moraru, istoricul arhivist Alexandru Moraru, publiciștii Alexandru Ganenco, Nicolae Schițco, ziariștii Vasile Trotailă, Tudor Sascenco, Liviu Belâi, Vitalie Lagaevschi (care a prezentat eseuri despre localitățile raionului Drochia) Ion Domenco (a scris mai multe eseuri desre localitatea din sudul R.M.).

Cele 15 volume ale serialului Localitățile Republicii Moldova au fost însoțite de 28 asticole introductive de sinteză care cuprind aspectele principale ale științei, dezvoltării sociale, geografiei, istoriei și culturii republicii, localităților R.M.  Menționăm cu mare satisfacție cele a Președintelui Academiei de Științe a RM academicianului George Duca, acad. Ion Tighineanu, vicepreședinte al acad. Vasile Micu ASMV doctorilor habilitați în istorie Ion Chirtoaga, Pavel Cocârlă și Dinu Postarencu, Anatol Eremia, dr. hab. în filologie, Constantin Ețco, dr. hab. în medicină, Ion Popa dr. în sociologie (București), Matei Mâtcu, dr. în geografie.

Pe tot parcursul au acordat o mare susținere și un ajutor substanțial Arhiva Națională, Arhiva Organizațiilor Obștești, Biblioteca Științifică a AȘM și Biblioteca Națională a R.M.

Înalte aprecieri au avut cele 15 volume enciclopedice din partea unor mari personalități (acad. N. Dabija, G. Ghidirim, M. Cimpoi, T. Lupașcu) inimoși de creație, care au propus lucrarea la multe premii înalte, inclusiv la Premiul Național a Republicii Moldova.

Serialul de 12 ori a fost decorat cu Diplome și premii a saloanelor internaționale de carte (Chișinău, București).

Toate lansările volumelor Localitățile Republicii Moldova sau produs cu lume multă, interesate. Presa radio, TV au prezentat serialul minuțios („Literatura și arta”, „Făclia”, „Noi”) cu aprecieri obiective.

Echipa „Draghiștei” e conștientă că lucrarea este un început. De la ea s-au pornit și vor veni monografii (au fost publicate de autorii noștri 28) ale localităților noastre. De la ea vor porni multe teze de licență, doctorat și studii științifice. Prin intermediul ei de acum înainte fiecare 1 septembrie poate fi pentru toate școlile și instituțiile de învățământ Ziua studierii istoriei localităților natale.

Cd(r) Alexandru Ganenco

Fondator al fondației

„Draghiștea”

PREȘEDINTELE TRAIAN BĂSESCU- INVITATUL BIBLIOTECII CENTRALE ”B.P.HASDEU”

„ECOUL UNIRII” A RĂSUNAT LA 15 MARTIE 2018 LA CHIŞINĂU

NICOLAE CEAUŞESCU AR FI ÎMPLINIT 100 DE ANI…

Dacă Nicolae Ceauşescu ar fi trăit, la 26 ianuarie 2018 ar fi aniversat 100 de ani de la naştere[1]. Perioada ceauşistă a fost, pentru unii mai bună, pentru alţii mai rea decât cea actuală.

În urmă cu un an, cineva m-a întrebat : De ce încercați să schimbați percepția publică asupra lui Nicolae Ceaușescu? Am răspuns fără ezitare: De naționalist ce sunt!… Nu-mi pică bine ideea că românii s-au lăsat conduși 25 de ani de un președinte criminal, analfabet, imbecil, hrăpăreț, mitocan și cum îl mai fac detractorii săi! Ar însemna că suntem noi un popor de nevolnici, de idioți, care ne lăsăm conduși de asemenea specimene umane handicapate în toate privințele! Fără nicio valoare, fără niciun merit! Ar fi cumplit de rușinos pentru neamul românesc dacă s-ar confirma așa zisele „crime” și aberații puse pe seama lui Nicolae Ceaușescu! După 27 de ani aceste crime nu s-au confirmat, nici măcar una!

Nu poporul român l-a condamnat la moarte pe Ceaușescu, nu poporul român l-a împușcat!

Nu poporul român l-a condamnat la moarte pe Ceaușescu, nu poporul român l-a împușcat! În decembrie 1989, în zilele dinainte de proces, pe stradă nu a cerut nimeni moartea lui Ceaușescu. S-a reluat lozinca legionară „Ori învingem, ori murim !”, adică era vorba de moartea la care erau dispuși să meargă tinerii ieșiți în stradă. Despre Ceaușescu s-a auzit o singură strigare: „Ceaușescu judecat pentru sângele vărsat!… (cu referire la calomnioasa diversiune a „Europei libere” referitoare la cele 60.000 de „victime” invocare la procesul-mascaradă – n.r.). Dar lumea se gândea la o judecată dreaptă, nu rușinea cu care ne-a pătat obrazul procesul organizat de komimterniștii mai vechi sau mai noi, în frunte cu Iliescu, Brucan și Roman! Deci, nicicum nu se poate admite că Românii l-au împușcat pe Nicolae Ceaușescu! Este un neadevăr, când este spus de proști, și este o minciună când este rostită de persoane care cunosc cum s-au petrecut lucrurile. Mă refer la participanții la complot! Planul lor a fost ca soții Ceaușescu să moară în clădirea Comitetului Central, linșați, călcați în picioare de un grup de haimanale fără căpătâi, majoritatea țigani, care ar fi fost prezentați apoi ca „furia poporului”! Ca exponenți ai voinței românilor!… Și nimeni nu ar mai fi fost acuzat de crimă!… Această acuzație, acuzația de crimă, este corectă în cazul celor prezenți la proces, la care se adaugă cei ce au decis propriu-zis lașul asasinat!

Faptul că nimeni nu i-a sărit în ajutor nu trebuie să ne mire. Cine a știut că va fi un proces sau că s-a dat o sentință de condamnare la moarte?! Ne-am trezit cu un comunicat la TV, cum că cei doi au fost judecați, condamnați la moarte și executați, aș zice executați hoțește! Da! S-ar părea că ar trebui să ne rușinăm până la ultima generație de români!… Dar fii pe pace! Hai să judecăm lucrurile la rece! Nimeni nu a cerut părerea românilor! Asasinarea Ceaușeștilor a fost un act de trădare, ca un cuțit înfipt pe la spate! Țin bine minte: Nimeni nu s-a așteptat la atâta nemernicie! Cei mai mulți români au rămas trăzniți, șocați de ce ni s-a arătat la TV în seara de Crăciun!

Zic mulți că dacă printre complotiștii decidenți s-ar fi aflat niște români adevărați, aceștia nu ar fi admis ca în ziua de Crăciun să se… bla, bla, bla!… Niște români adevărați nu ar fi făcut acea mascaradă de proces! Dar, desigur, acest „detaliu” poate fi considerat ca o dovadă de sfidare a sentimentelor creștine, sfidare împinsă până la batjocură! Oare pentru că era evreu Brucan a manevrat asasinarea lui Ceaușescu în ziua de Crăciun?… Cred că majoritatea evreilor nu au gustat această „subtilitate” talmudică, dacă despre așa ceva este vorba! De ce le-a trebuit „revoluționarilor” un Ceaușescu mort? Pentru că nemernicii ăia știau bine ce urmează să se întâmple! Știau bine ce vor să facă! Urma să se confirme toate cuvintele și avertismentele rostite de Ceaușescu la proces și în zilele premergătoare arestării lui! Știau bine nenorociții că lumea nu va întârzia să-și dea seama că „bâlbâitul” avusese dreptate! Nu trecea mult și lumea ar fi ieșit în stradă să ceară eliberarea lui Ceaușescu.

Ca naționalist, nu recunosc sufletul românesc în felul în care unii românași de-ai noștri s-au purtat față de copiii soților Ceaușescu

În decembrie 1989, nimeni nu cerea revenirea lui Ceaușescu la guvernarea Țării. Era prea bolnav ca să revină, dar ar fi avut un cuvînt greu în orientarea electoratului! Cele mai mari șanse după 1990 le-ar fi avut o mișcare politică cu Nicu Ceaușescu în frunte. Nicu Ceaușescu, dacă se afla adevărul despre cum „guvernase” județul Sibiu, devenea imediat unul dintre liderii autentici ai vieții politice!… Așa că a urmat și asasinarea lui Nicu Ceaușescu, de data aceasta pe cale medicală, ca să zic așa! Este un mare secret cine este medicul autor al asasinării lui Nicușor Ceaușescu ! Un secret atât de mare încât nul știau nici procurorii care l-au arestat pe nemernic, dar nu l-au arestat pentru crimă, ci pentru acte de corupție!… Da! Asasinul lui Nicu Ceaușescu este propriu zis după gratii. Iar cei care l-au împins la această crimă nu l-au mai putut apăra! Cel puțin deocamdată!… Să vedem ce condamnare va primi prin sentința definitivă!

Nu m-aș mira ca şi Zoe Ceauşescu să fi fost asasinată! Oricum, soarta ei încarcă conștiința noastră!… Nu cunosc detalii despre felul cum a trăit după decembrie 1989, dar nu-mi fac iluzii! Ca naționalist, nu recunosc sufletul românesc în felul în care unii românași de-ai noștri, nu mulți, e drept, s-au purtat față de copiii soților Ceaușescu! Despre Marin Ceaușescu eram convins că „l-au sinucis” colegii lui Dan Voiculescu, adică povestea cu securiștii care au uitat să deconteze la buget banii aflați în gestiunea lor!… Dar zilele trecute am avut o mare revelație, o mare surpriză! Am găsit pe Internet o înregistrare cu fiica lui Marin Ceaușescu, doamna profesoară Mihaela Ceaușescu, am cunoscut-o cu mare plăcere în 2004. Biata femeie a vorbit despre tatăl dumneaei și, mai ales, a citit din scrisoarea de adio a părintelui său, scrisă imediat după ce răposatul tată luase decizia de a încheia socotelile pe acest pământ! Surpriza pentru mine a fost calitatea textului… Un text impecabil!

Să-mi fie iertat că vorbesc așa! Dar dacă Nicolae Ceaușescu a avut un asemenea frate, capabil să scrie textul pe care l-a scris într-un ceas de cumpănă cumplită, nu mai pot fi crezute bârfele ordinare despre familia în care s-a născut Nicolae Ceaușescu! De altfel, mai auzisem eu niște vorbe, chiar la persoane din Scornicești, despre frații Ceaușescu, vorbe care mi-au mers la inimă, la inima mea de naționalist! Nu, Ceaușescu și neamul său, cu frații săi, au onorat funcția supremă din statul numit România! O spun după ce am primit destule informații, unele nici acum nu sunt publice, din păcate! Deocamdată stau în banca mea!… Nu e datoria mea să le fac publice!

Soţii Ceauşescu au avut o demnitate fantastică la „proces”, în fața trădătorilor și a morții!

L-am cunoscut şi pe Ion Ceaușescu, fratele mai mic al lui Nicolae, după 1990 prin Ieronim Hristea, regretatul domn Hristea Ieronim! Care i-a fost subaltern!… Am făcut lungi plimbări prin Herăstrău cu domnul Nelu! Un om onest, patriot desăvârșit, modest, iubit de toți cei cu care a avut de-a face! La o masă cu vreo patru generali la restaurantul M.A.I. de pe Știrbey Vodă, unde călcam pentru prima oară, am pus și eu întrebarea de ce Nicolae Ceaușescu a ținut așa de mult să-i confere soției sale atâtea responsabilități publice, politice? Toți cei de față fuseseră în apropierea soților Ceaușescu. Am primit mai multe răspunsuri și comentarii. Am auzit și cuvîntul șantaj, cică Lenuța l-ar fi avut la mâna pe Nikalai, cum îi zicea Petre Țuțea, cu un dosar politic. E foarte posibil însă ca Ceaușescu să fi simțit nevoia de a avea în apropierea sa imediată un om de încredere! De încredere totală că nu-l va trăda!… Amândoi au avut o demnitate fantastică la proces, în fața trădătorilor și a morții! Cred că și Elena Ceaușescu ar merita o evaluare obiectivă, senină. Trebuie să fi avut și ea niscai merite care sunt acum ascunse! Eu am fost foarte mirat să aflu de la un consătean din Buriaș, nea Ionică Gujă, că Elena Ceaușescu avea o zi pe săptămână când primea în audiență la primăria din Snagov oameni din zonă care aveau ceva de reclamat. Nea Ionică a reclamat un abuz săvârșit asupra sa, iar tovarășa Ceaușescu i-a făcut dreptate. După câteva zile s-a trezit bietul om cu câțiva haidamaci în curte care l-au amenințat că dacă se mai duce la tovarășa cu reclamații o pățește!… Mă întreb: cum de nu s-a aflat de acest frumos obicei al defunctei?!… A fost o impostoare, cu un doctorat scris de alții?!… Altceva ce i se mai poate imputa?

Când Constantin Dobre a apărut la TVR complet viu… Ceaușescu era pe deplin împușcat!

Pe Nicolae Ceauşescu nu l-am cunoscut personal! Nici măcar nu l-am văzut „pe viu”! Nici măcar la tribuna vreunui conclav comunist, miting etc. Eu nu am defilat niciodată, ca să ajung în fața tribunei oficiale și să-l văd! Eram scârbit și dezgustat de aceste manifestații! Să povestesc ce era să pățesc eu cu Nicolae Ceaușescu! Pe la începutul anilor 80, când Ceaușescu a invitat la el 50 de scriitori, să afle de la fiecare ce are de spus, ce-l doare, ce-l nemulțumește! În două tranșe, 25 din aripa naționalistă, protocronistă, și 25 din aripa kominternistă, susținuți de „Europa Liberă”. Am încercat să fiu și eu pe listă, am tatonat terenul în ambele tabere! N-am încăput nicăieri! Asta a fost însă marea mea șansă, să nu fiu agreat nici de unii, nici de alții. Motivul? Cred că mă considerau imprevizibil!… Și chiar aș fi fost!

Îmi pregătisem un discurs cu care să-l fac K.O. pe marele cârmaci. Pe scurt, i-aș fi vorbit cam așa: Tovarășe președinte, lucrez la o carte despre cutremurul din 1977. A fost o tragedie care a scos însă în evidență frumoasele calități morale ale românilor! Mai ales în comparație cu ce s-a întâmplat la vecinii noștri de peste Dunăre! Iar prestația dumneavoastră a fost impecabilă, va intra în istorie cu siguranță!… Cartea este aproape gata, dar nu pot s-o termin! Căci în cartea mea sunt prinse și evenimentele de la Lupeni, cu greva minerilor din Valea Jiului, când iarăși dumneavoastră ați fost extraordinar de curajos și de mărinimos!… Numai că liderul minerilor, Constantin Dobre, cu care dumneavoastră ați stat de vorbă și datorită lui conflictul s-a aplanat, a pățit un accident de circulație pe o trecere de pietoni la Craiova, accident înscenat, se zice, de băieții cu ochi albaștri! Accident mortal!… Nu pot termina cartea fără să includ și această poveste urîtă!… Ce mă sfătuiți? La Europa liberă s-a afirmat că dumneavoastră ați avea legătură cu acest asasinat!

Ceaușescu le-a dat o lecție de demnitate și de eleganță!

Eram în fața a 25 de colegi!… Nu puteam păți nimic!… Decât că m-aș fi făcut de rușine, de rîsul curcilor! Constantin Dobre nu pățise nimic, ba chiar lui Ceaușescu îi plăcuse de el și-l adusese la București, să urmeze cursurile de la Ștefan Gheorghiu și să ajungă lider politic! Îl simțise că este un om de curaj și de caracter! Gest de mare boier din partea lui Ceaușescu! …Vă daţi seama ce dezastru ar fi fost pentru mine dacă eram acceptat pe una din liste?!

Dar eu mă gândesc și altfel! Să zicem că-i trânteam în față lui Ceaușescu povestea cu Constantin Dobre! Ce ar fi urmat? E foarte probabil că eu aș fi mărturisit care este sursa dez-informației privind asasinarea lui Dobre: „Europa liberă”! Și aș fi putut s-o întorc zicând: Tovarășe secretar general, toți colegii mei aici de față au primit și ei această informație și o consideră adevărată! Auzim acum, de la dumneavoastră prima oară, o dezmințire! De ce această informație ajunsă la urechile tuturor românilor nu este dezmințită de nimeni în chip oficial, spre știința tuturor?!… E de crezut că discuția ar fi putut ajunge și la acest punct, când tovarășul ar fi descoperit astfel cât de mult îl sabotează serviciile de propagandă, însăși Securitatea, lăsând să circule nestingherită o asemenea calomnie! Eu nu i-am iertat lui Ceaușescu această crimă niciodată! Am aflat însă adevărul prea târziu, după 22 decembrie, când Constantin Dobre a apărut la TVR complet viu… Ceaușescu era însă pe deplin împușcat!… Așa că mie de fapt și azi îmi pare rău că nu am fost admis de colegii mei să particip și eu la acea întâlnire cu Ceaușescu!

Ceaușescu i-a cam băgat pe toți în buzunar, în frunte cu președintele de azi al scriitorilor! Ceaușescu le-a dat o lecție de demnitate și de eleganță! Niciunul dintre participanți nu a povestit cum s-a făcut de rîs în fața conducătorului iubit! Nici măcar vreunul dintre viitorii „disidenți”! Toți au fost cuminți și în banca sa fiecare! Au plecat de la Ceaușescu cu coada între picioare, spăsiți și umiliți! Asta spun despre așa zișii internaționaliști, în frunte cu Crohmălniceanu și Dinescu!… Protocroniștii au fost destul de mulțumiți, deși nici ei nu au fost în stare să spună ceva din ce trebuia spus! Ceaușescu venise la întâlnire pregătit să audă orice critică!… S-a mai pomenit vreun președinte comunist sau necomunist care să fi organizat o asemenea întâlnire?! Cartea despre cutremur a rămas neterminată… Mi-au rămas doar fișele, niște însemnări, un fragment publicat în Pagini pestrițe…

Ceaușescu a încercat să schimbe statutul României! Nu și-a dat seama pe câtă lume deranjează faptul că România ajunsese propriu zis să nu mai aibă nevoie de nimeni!

Concluzia ar fi că Ceaușescu a încercat să ridice România pe o treaptă „socială” superioară. Exact cum zicea el, cu „treapta superioară”! Există în lume un soi de club al statelor mai pricopsite. Care practică un exclusivism, am impresia, ca-n cluburile londoneze! Nu ești primit cu una, cu două!… Nu ești lăsat să îndeplinești criteriile! Ceaușescu a încercat să schimbe statutul României! Nu și-a dat seama pe câtă lume deranjează faptul că România ajunsese propriu zis să nu mai aibă nevoie de nimeni! Politica lui Ceaușescu de dobândire a unei autarhii economice se apropia de țintă! Aveam o economie într-adevăr „multilateral dezvoltată”. Dar noi nu prea înțelegeam atunci aceste cuvinte, le consideram sloganuri comuniste fără acoperire! Propagandă găunoasă! Am fost niște dobitoci, vorba unui mare înțelept!… Ceaușescu a avut încredere în mari lideri politici ai lumii, care s-au purtat ca niște pușlamale, fără onoare, fără urmă de fair play! În frunte cu englezii. Gestul lor de a profita de înghesuiala din decembrie 1989 pentru a sustrage din România medaliile conferite de regina Angliei lui Ceaușescu este un gest teribil de jenant, de jalnic! Este un record din speța „neam prost”! Când vezi în ce „palat” a locuit Ceaușescu, că a murit fără să aibă nicio proprietate, nici măcar o garsonieră în miile de blocuri construite pe vremea lui, necum vreun cont în bancă, ci doar un teanc subțire de câteva cecuri de 5.000 de lei, dintr-acelea cu care puteai să câștigi o Dacia, te-apucă rîsul-plînsul! Și-ți vine să-ți dai palme, dacă ești cât de cât cinstit cu tine însuți!

Cine îl mai înjură pe Nicolae Ceaușescu face astfel, poate fără voia lor, jocul asasinilor din decembrie 1989!

Vă daţi seama, Elena Ceaușescu visa să câștige la CEC o Dacia!… Am promis că vom face și inventarul păcatelor lui Nicolae Ceaușescu, al greșelilor! Deocamdată, din mai multe motive, îmi propun să-l vorbesc numai de bine, numărul mare de români care încă mai cred în denigrările și minciunile proferate la „Europa Liberă” și de sabotajul K.G.B./F.S.B.-ist din țară. Aceste minciuni continuă să circule, întreținute de serviciile loiale criminalilor care l-au asasinat pe Ceaușescu și au distrus Țara după 1990! La fel și despre legionari. Au greșit și ei, unii chiar cu păcat! Dar nu mă trage inima să fiu „obiectiv” și să vobesc despre greșelile legionarilor, câtă vreme denigrarea lor sistematică este în continuare politică de stat. Dar să ne fie clar: cine îl mai înjură pe Nicolae Ceaușescu face astfel, poate fără voia lor, jocul asasinilor din decembrie 1989! Sunt tovarăși de drum și de idei cu Brucan, Iliescu, Roman și întreaga suflare kominternistă! Se încadrează, din prostie, în strategia anti-românească aflată în plină desfășurare! Duduie azi motoarele anti-românismului mai tare ca oricând! Simplificând lucrurile, trebuie să înțelegem că avem de ales între Brucan & Roman și Ceaușescu! Între românism și anti-românism! Cale de mijloc nu există! Timpurile pe care le trăim ne obligă să fim radicali: ori laie, ori bălaie!

Prof. univ. dr. Ion Coja

SURSA: http://www.art-emis.ro/analize/4618-nicolae-ceausescu-intre-romanism-si-antiromanism.html

Nota redacţiei: Textul este o adaptare după dialogul consumat în mai 2017, între Prof. univ. dr. Ion Coja şi Nikita Vlahos

––––––––––––––-
[1] Registrul Stării civile pentru naşteri din Scorniceşti, comuna natală a lui Nicolae Ceauşescu menţionează ca dată a naşterii sale, ziua de 23 ianuarie 1918

IN MEMORIAM: GENERAL TUDOR BOTNARU

Bărbat al Cetăţii şi Onoarei

Marţi l-am petrecut îndureraţi pe ultimul drum, la Cimitirul Central din Chişinău, pe eruditul general şi diplomat Tudor Botnaru (16.02.1934 – 30.12.2017), fost coleg de studii şi de serviciu, prieten mărinimos de viaţă.
El venise pe lume împreună cu surioara-geamănă Frosica, în familia răzeşilor Leon şi Ecaterina Botnaru din satul Lipceni – Rezina. Rămaşi orfani în timpul foametei, copiii au fost duşi la casa de copii din Parcani. Iar în 1949 Tudorică a fost transferat la orfelinatul din Chişinău, unde el absolvi şcoala medie de elită nr. 4. Mai apoi deveni student la Facultatea de filologie a Universităţii de Stat. A fost ghid la filiala din Chişinău a Societăţii unionale „Inturist”. Peste trei ani îl vedem printre cursanţii Şcolii militare de contrainformaţii din Minsc, apoi ofiţer la Institutul de Informaţii din Moscova. Sub acoperire diplomatică trei decenii el s-a aflat în misiune în Franţa, Belgia şi România.
În iunie 1990 Tudor Botnaru e rechemat din Bucureşti şi numit preşedinte al Comitetului pentru Securitatea Statului. La 11 aprilie 1994 i se încredinţă postul de prim-veceministru de Externe, de unde pleacă ambasador al Republicii Moldova în Benilux şi Marea Britanie, cu reşedinţă la Bruxelles, deţinând prin cumul funcţii responsabile în Consiliul Europei, NATO şi alte instituţii internaţionale.
La 25 ianuarie 1997 prin decret prezidenţial a fost numit Ministru al Securităţii Naţionale, post deţinut până la pensionare în mai 1999.
Orfan lipsit de ajutor şi mângâiere, şi-a făcut o strălucită carieră şi autoritate prin sârguinţa, dârzenia şi amabilitatea proprie, urcând la gradul ofiţeresc suprem general de divizie.
Soţia, Irina Ţurcan, orfană din Carahasani, absolventă a scolii medii nr. 1 din Chişinău şi a Institutului Unional al Industriei Alimentare din Kiev, a suportat cu stoicism greul vieţii de ofiţer. Fiul, Marcel e ofiţer de performanţă.
Generalul-diplomat Tudor Botnaru, coautorul volumului „Istoria serviciilor secrete”, e cunoscut publicului de intelectuali şi cititori prin materiale şi interviuri combative, patriotice, publicate în presa periodică. A fost şi va rămâne în memoria noastră o figură strălucită, un martir neafişat al neamului.

Adio, prietene! Să te aibă Domnul în grădina sa.

Mihail Gh. Cibotaru, Gheorghe Ghidirim, Constantin Oboroc, Alexandru Ganenco,
Simion Rusu, Valentin Dediu, Aurel Groza, Dumitru Ţâra, Tudor Ţopa, Iurie Colesnic,
Victor Ladaniuc, Pavel Bălan, Vlad Ciubucciu, Valerii Furdui, Tudor Iaşenco

O idioţenie la fel de mare ca Piramida lui Keops

La comanda Н.К.В.Д.-Gestapo, numit oficial, Institutul Naţional (neprecizat al cărei naţiuni) al Studierii Holocaustului în România -„Elie Wiesel” (I.N.SHR-EW), aflat graţie „Micului Titulescu” în directa subordine a prim-ministrului României, Kantar-T.N.S.[1] a realizat – pe banii contribuabilului român, bineînţeles – un studiu din care rezultă că „80% dintre români ar fi împotriva relațiilor cu orice rase existente în afară de cea proprie. Aberanta concluzie a autoarei unui comentariu apărut recent semnalează că acest procent reprezintă „O proporție cam mare și uimitoare, în măsura în care în ultimii ani, granițele lumii încep să cadă, și oamenii să se amestece”. Se pare că de Noua Uniune Sovietică, redenumită Uniunea Europeană, de Noua Ordine Mondială şi de „Planul Kalergi” de metisare a populaţiei planetei, cu impunerea „cotelor obligatorii” de „migranţi”, de acceptarea fără crâcnire, de către mai mai-marele statului român, a acestora, de Mutti Merkel cea generoasă şi de clovnul Jean-Claude Junker & Co, care, recent, a cotit-o „ca la Ploieşti”.: „Juncker şi-a schimbat discursul pe care l-a promovat cu câteva luni în urmă, când a pledat pentru o Europă cu mai multe viteze”[3] autoarea nu a luat cunoştinţă încă (sau se preface că nu ştie)..

De toate astea şi de atentatele comise de „migranţi” nu pare să fi auzit autoarea bazaconiei, semnatară în „Cotidianul” a unui text intitulat „Sunt românii rasişti?”[3]. Şi nu oricum. Aberaţiile ironice la adresa românilor duhnesc de departe a scriitură la comandă: „Românii nu vor relații cu persoane de alte etnii. Este o realitate ce contrazice vorba populară care spune că noi, românii, suntem ospitalieri. E o vorbă populară care ne face să ne simțim mândri, ne crește inima în piept de bucurie și zâmbetul de pe față se duce mult înspre urechi. Cum or fi stat lucrurile acum un secol și mai bine știm parțial din caiete de memorii și file de istorie. Cum stau ele acum, asta e un lucru pe care, instinctiv, ne este teamă să-l aflăm. Bănuim noi ceva, cum că n-am fi atât de binevoitori și primitori cum am auzit din buni străbuni. […] Istoric vorbind, ne mândrim și cu faptul că suntem o populație destul de eterogenă, am avut de-a lungul timpului câteva minorități stabile, cu a căror coexistență ne-am obișnuit parțial. Nu am fost o țară colonială, nu a trebuit nici să integrăm, nici să asimilăm un exod al altor nații, și suntem la fel de mândri că n-am exploatat pe nimeni. Suntem un pic intrigați și ne uităm chiorâș la oameni pe stradă care arată diferit de noi. Fie ei cu ochi oblici, pielea galbenă și părul drept, sau înalți și blonzi, tuciurii, mărunți și încruntați. Suntem obișuiți cu monotonia rasei și a etniei, pe alocuri, răzleț, putem înțelege că mai există și altceva, diferit de noi. Și când plecăm în vacanță, dincolo de monumente bifate, mări scăldate și poze fericite, stăm ciorchine unii cu alții, nu ne uităm la străzile, și oamenii acelor locuri și viața lor, nu ne interesează să conversăm cu ei decât în interes de traseu turistic. Ne întoarcem apoi acasă fericiți de țările prin care am fost, deși, de multe ori, puteam să mergem frumos până la colțul blocului. Era o economie mai mare de timp, și mai ales de bani. Ne temem de ce nu cunoaștem, iar cosmopolitismul capitalelor vestice ne fascinează dar să rămână la ei acasă”.

„Studiul” efectuat de Kantar T.N.S. susţine că „pe o scară de la 1 la 7, în care 1 este cea mai apropiată relație acceptată, iar 7 cea mai îndepărtată, românii au cea mai mare toleranță în raport cu evreii – 3,8 și maghiarii – 4,1, cu ţiganii – 4,8, cu arabii – 5. Dintre toate aceste etnii, evreii sunt cei mai acceptați: în familie – 15%, printre prieteni – 16%. A scăzut însă toleranța față de arabi – 51%, comparativ cu 46% în 2015, și maghiari – 29%, față de 26% în 2015″. Oare toleranţa scăzută faţă de năvălitorii programaţi (nu refugiaţi cum se afirmă pentru prostirea poporului), impuşi cu de-a sila, faptele lor teroriste condamnabile, comise în Europa, nu constituie o justificare suficientă pentru circumspecţie? „În 2016, au avut loc 142 de atacuri ratate, dejucate sau reușite în opt state membre U.E. Mai bine de jumătate (76) au avut loc în Marea Britanie. Franța a suferit 23 de atacuri, Italia 17, Spania 10, Grecia 6, Germania 5, și Olanda 1. Aceste atentate au ucis 142 de persoane și au rănit alte 379. Au avut loc 1002 arestări în legătură cu atentatele teroriste din 2016″.

De poliţistul român bătut de un „migrant” iohannist – în România – o fi auzit autoarea? Nu i-aş dori să ajungă victima „generozităţii” „multiculturalismului” incompatibil cu tradiţiile şi datinile românilor, precum francezii, englezii, belgienii… şi alţi occidentali care au început – cazul Germaniei – să-şi părăsească propriile ţări. Aşa cum cancelarul Germaniei a fost re-botezată „Mutti Merkel” (pentru migranţi), tot aşa, preşedintele Iohannis poate fi gratulat cu ironicul „Vati Klaus”…

Cât despre „rasismul” românilor, autoarea se aliniază poruncilor Noii (dez)Ordini Mondiale, trâmbiţate prin goarna Turnului Babel de la Bruxelles. Se pare că, pe timpul şcolii a chiulit de la orele de limba şi literatura română, aşa că îi sugerez să citească şi preţioasele scrieri ale mereu actualului Eminescu. El ştia ce spune: „Mulţi durară, după vremuri, peste Dunăre vreun pod,/ De-au trecut cu spaima lumii şi mulţime de norod;/ Împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapă/ Au venit şi-n ţara noastră de-au cerut pământ şi apă/ Şi nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimânt,/ Cum veniră, se făcură toţi o apă ş-un pământ./ […] Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul…/ Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,/ Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,/ Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;/ N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid/ Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid […].” (Mihai Eminescu – „Scrisoarea III”).

În faţa pericolului desfiinţării ca ţară şi a distrugerii ca Neam, strigătul instinctului de conservare se face auzit prin vocea aceluiaşi mare român: „De la Nistru pân’ la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a,/ Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate./ […] Vai de biet român săracul!/ Îndărăt tot dă ca racul,/ […] Şi-i străin în ţara lui./ […] Codrul – frate cu românul/ De secure se tot pleacă/ Şi izvoarele îi seacă/ […] Cine-au îndrăgit străinii,/ Mâncă-i-ar inima câinii,/ Mânca-i-ar casa pustia,/ Şi neamul nemernicia!/ Îndrăgi-i-ar ciorile/ Şi spânzurătorile!” (Mihai Eminescu – „Doina”). Apropo, oare e posibil ca Eminescu să fi dedicat ultimele şase versuri (nu S.U.A.), ci neonorabililor reprezentanţi ai „Stars and Stripes” la Bucureşti: Nicholas Taubman, Mark Gitenstein şi mai ales Hans Klemm?! Mare vizionar, acest Eminescu !

De departe, autoarea emană miros de parfum sörösist şi murmur brukanist de sorginte G.D.S.-istă şi, având în vedere comentariul tendenţios, e puţin probabil să mă înşel. Nu m-ar mira nici apartenenţa sau dependenţa de institutul cu nume de impostor, care a comandat studiul pe banii românilor. Se pare, totuşi, că pentru patronul-comisar N.K.V.D.-isto-gestapovist al prăvăliei în discuţie – care, în mod condamnabil îi stârneşte, îi provoacă sistematic pe români -, de această dată socoteala de-acasă nu prea s-a potrivit cu cea din târg!

ION MĂLDĂRESCU

SURSA: http://www.art-emis.ro/editoriale/4484.html
–––––––––––––––-
[1] Kantar TNS (Taylor Nelson Sofres ) fondata in anul 1993, este un grup de cercetare de informare a pieţei. Compania a fost achiziționată de WPP Group în octombrie 2008. În prezent, Kantar TNS oferă servicii de cercetare a pieţei din România https://en.wikipedia.org/wiki/Kantar_TNS
[2] https://www.bugetul.ro/romania-centrul-discursului-lui-junker-de-la-bruxelles-ce-spune-acesta/
[3] https://www.cotidianul.ro/sunt-romanii-rasisti/

O CARTE NOUĂ DE ALEXANDRU MORARU…INVITAȚIE LA LANSARE

Mare veste, mare: Culai Repudiatu’ se însoară !

Sună clopote de nuntă… cu schepsis. La casa ne-regală dâmboviţeană s-a iscat mare balamuc. Culai Repudiatu’, alias Nicholas Michael Medforth-Mills – nepotul ex-regelui Mihai – uns „principe” în 2008, „detronat” şi exclus din linia de succesiune la tronul aflat în acel loc discret „Wo der Kaiser zu fuß geht”, fără vreo explicaţie clară, la 1 august 2015, se însoară. Aleasa inimii sale este o româncă în vârstă de 29 de ani. Zice-se că, Culai a cerut-o de nevastă pe Alina Maria Binder în urmă cu o lună, în timpul vacanței petrecute în sud-vestul Angliei, iar inelul de logodnă cu safir şi diamante ar fi ştanţat cu data 29 iulie 2017, la monetăria Familiei Rotschild din Cornwal. Fermecat de Cosânzeana Alina, Culai spune întregii lumi: „Alina este o persoană foarte specială pentru mine şi îmi doresc ca împreună să păşim într-un nou şi asumat capitol al vieţii noastre…”.

Să le dea Domnul celor doi tineri, sănătate şi „Casă de Piatră” cum urează românii, nu „casă regală”, precum marii monarhi republicani ai lui Iulian, Cioabă, Duda, Margareta şi gaşca. Fostul principe, repudiat de răposata rugină neîncoronată, Anne Antoinette Françoise Charlotte Zita Marguerite de Bourbon-Parma, cu domiciliul stabil la Curtea de Argeş, zice că evenimentul în chestiune ar fi primit și acceptul ex-regelui Mihai (dac-o mai trăi). „[…] Am cerut acordul părinţilor domnişoarei Binder, aceştia dându-ne încuvinţarea şi bucurându-se alături de noi. De asemenea, am împărtăşit fericita veste bunicului meu şi familiei. Suntem încântaţi că am primit binecuvântările şi mesajele lor de felicitare”.

Şi în vara lui 1944, şi în cea a lui 1989 (Declaraţia de la Budapesta), Mihai-Viteză a expus în văzul planetei adevăratele valori morale ale familiei sale

Până aici, toate bune şi frumoase, dar Culai continuă şi, neinspirat, dă cu bâta-n baltă, pomenind de funie în casa spânzuratului: „De asemenea, suntem încrezători că valorile morale pe care le-am moştenit de la familiile noastre vor constitui piatra de temelie a unui viitor fericit împreună. Dacă-i vorba de valori morale, nu prea şi-a ales bine exemplul de urmat, pentru că, fix acu’ 73 de ani, la 23 august 1944, senectutea sa Mihai Viteză (dac-o mai trăi), pe atunci un rege necopt, personaj de decor, a expus adevăratele valori morale ale familiei în văzul planetei: a complotat, a arestat şi a predat inamicului, în plin conflict militar, pe capul de facto al Armatei României. Ce-a urmat, ştie tot românul! Trădarea a devenit firma familiei lui Mihai În vara anului 1989, prin susţinerea Declaraţiei de la Budapesta a trădat din nou interesele României.

Senectutea sa nu renunţă la eliminarea lui Culai din linia de succesiune la tronul unde merge împăratul pe jos

La rândul ei, casa ne-regală a Republicii România, prin biroul de presă al ex-regelui Mihai (a se citi „Margareta Duda şi asociaţii”) a anunţat că majestatea abdicată a luat act de intenţia lui Nicolae Medforth-Mills de a se căsători, precizând că decizia de a retrage titlul de principe al României şi cea de scoatere din linia de succesiune rămân neschimbate. Custodele coroanei morganatice a trimis, de asemenea, o scrisoare de felicitare viitorului însurăţel în care se precizează că ex-majestatea sa ex-regele Mihai (dac-o mai trăi !) şi alteţa sa ne-regală, Margareta, ne-principesă, moştenitoare a tronului „Wo der Kaiser zu fuß geht” şi custode al coroanei cu ouă de struţ, a luat cunoştinţă despre intenţia fiului ne-principesei Elena, domnul Nicolae Medforth-Mills, de a se căsători. Biroul de presă al O.N.G. „Margareta Duda şi asociaţii” a comunicat că ex-regele ar fi răspuns nepotului său de pe celălalt mal al Styxului (?), urându-i fericire şi pace sufletească, precum şi puterea de a lua decizii corecte, nu ca el în ziua de 23 august 1944. Senectutea sa (dac-o mai trăi) ar mai fi menţionat că decizia de a retrage titlul de principe şi titlul de alteţă ne-regală, precum şi cea de a-l scoate pe Nicolae din linia de succesiune la tronul unde merge împăratul pe jos, rămân neschimbate, după căsătoria acestuia.

„Fură mulţi pe-aici? Da, taică. Fură, fură toţi!”…

Culai-repudiatu’ mai spune că a privit întotdeauna cu admiraţie şi respect căsnicia bunicilor săi, pe care doreşte să o ia ca exemplu. Adicătelea, să înţelegem că vrea să-şi petreacă viaţa în Elveţia, la Vesoix şi să trădeze Naţia Română? Dacă-i aşa, să le urăm tinerilor, ce-şi vor uni destinele în vara anului 2018, drum bun şi cale bătută ! Sau că O.N.G. „Margareta Duda şi asociaţii” vrea chirie dublă de la statul român pentru Castelul Peleş obţinut pe „DaiBoj”-ul postdecembrist? Asta-i deja certitudine !
Poate că de la pretenţia casei „Margareta Duda şi asociaţii” de dublare a chiriei pentru Castelul Peleş se trage povestea oltenească despre turismul regal:
„Aflat în vizită la Peleş, un oltean în vârstă întreabă:
– Fură mulţi pe-aici?
– Da, taică, răspunde ghidul. Fură mulţi! Fură ăi de la stat, fură senatorii, deputaţii, fură guvernanţii, fură cei de la casa « Margareta Duda şi asociaţii », fură cine poate, fură toţi!…”

ION MĂLDĂRESCU

Grafica – I.M.

SURSA: http://www.art-emis.ro/editoriale/4370.html

Confiscarea proprietăţii de stat a României de către autorităţile U.R.S.S. şi comportamentul ocupantului sovietic în Basarabia (1945)

Confiscarea proprietăţii de stat a României de către autorităţile U.R.S.S. şi comportamentul ocupantului sovietic în Basarabia (1945)

Subiectul este mult prea vast și complex, pentru a putea fi tratat într-un spaţiu restrâns, astfel încât mă voi rezuma la câteva aspecte. Majoritatea fondurilor arhivistice aflate în arhivele din Republica Moldova, care cuprind perioada 1941-1944 nu sunt altceva decât dosare de arhive românești confiscate de autoritățile sovietice de ocupație și luate la evidența arhivistică de către funcționarii arhivelor din R.S.S. Moldovenească, o făcătură sovietică pe teritoriul fostei Basarabii. Mai mult decât atât, tot aici sunt depozitate și documentele cu referire la nordul Bucovinei, din aceeași perioadă. Numărul acestor fonduri și dosare este considerabil, deși, la prima vedere, documente de arhivă pentru o perioadă de patru ani, ar trebui să fie mult mai mic. Trebuie menționat că un număr mare de documente de arhivă românești au fost distruse de funcționarii sovietici, deoarece in primii cinci ani după război, sovieticii nu aveau hârtie pe ce scrie, motiv pentru care un număr foarte mare de documente sovietice, au fost scrise pe reversul vechilor documente de arhivă românești.

În ansamblu, materialele se referă la diferite aspecte ale vieţii publice şi militare. Printe acestea:
– lupta autorităţilor împotriva ideologiei comuniste şi a pornografiei, răspândită cu atâta zel prin oraşele şi târgurile Basarabiei şi Transnistriei; deciziile privind copiii, pentru ca aceştia să fie curaţi, hrăniţi, sănătoşi şi toţi ca unul să frecventeze şcoala;
– lupta împotriva şarlatanilor, a criminalităţii şi a tâlhăriilor; grija faţă de pământ şi plantaţii; deosebita atenţie şi rolul important al Bisericii ortodoxe în educaţia spirituală a societăţii româneşti;
– combaterea sectelor religioase;
– necesitatea trecerii industriei şi comerţului din mâinile evreilor în cele ale românilor etc.
Sine die, respectivele documente constituie o comoară informațională pentru cercetători, istorici, juriști, politologi și în general pentru toți cei interesați de istoria națională. Nu voi enumăra toate fondurile arhivistice, rezumându-mă doar câteva, axate pe subiectul abordat:
1. Cabinetul de administrare a Basarabiei, Bucovinei și Transnistriei (numai inventarul 1 are 1434 de dosare etc);
2. Corpul II al Armatei Române (1941-1943):
– Curtea Marțială a Comandamentului Basarabiei (1919-1943);
– Divizia a IX-a Infanterie a Armatei Române (1940-1943);
– Grupele poliției 57 și 74 a Corpului 4 al Armatei Române;
– Tribunalul Militar al Corpului III al Armatei Române;
– Curtea Marțială a Corpului III Armată;
– Inspectoratul Regional de Poliție a Basarabiei (1918-1944);
– Secția financiară a județului Lăpușna (1919-1944);
– Statul Major al Armatei Române (1941-1943);
– Administrația Ținutului Nistrean;
– Prefectura județului Lăpușna;
– Prefectura tuturor județelor;
– Situaţia agricolă a județului Lăpușna (şi a celorlalte județe);
– Comisariatul de Poliție a tuturor județelor și orașelor
– Inspectoratul Ținutului Basarabiei a jandarmeriei.

Am amintit despre fondurile arhivistice depozitate la Arhiva Națională a Republicii Moldova, deși documente, care cuprind perioada 1941-1944 au mai intrat și în posesia arhivei Ministerului de Interne, arhiva Serviciului de Informații și Securitate și A.O.S.P.R.M. Tot acest depozit informațional prezintă un interes deosebit pentru cercetători și oameni de știință, pentru studiu. Un material mai amplu semnat de autorul acestor rânduri despre comportamentul ocupanţilor sovietici a fost preluat şi de cunoscutul scriitor Paul Goma în una din cele mai importante lucrări ale sale „Săptămâna Roşie”[1]. Documentul a fost descoperit în dosarele Arhivei Organizaţiilor Social-Politice a Republicii Moldova (fosta Arhivă a C.C. al P.C.M.) şi calificat „Strict Secret”.

Este vorba despre o informaţie secretă despre „încălcări penale înregistrate, ce ne lasă săcredem, că au existat şi crime şi tâlhării (neînregistrate – n.a.), săvârşite de militarii sovietici în oraşul Chişinău în perioada 1 septembrie – 20 decembrie 1945″, informaţia este semnată de şeful secţiei orăşeneşti al miliţiei, locotenent-colonel de miliţie Lebedev în ziua de 22 decembrie 1945. Documentul este însoţit de o anexă, în care se menţionează, că în oraşul Chişinău sunt 8 orăşele militare, preponderent în sectorul Buiucani, dar şi în străzile Şmidt nr.130, Podolsk nr.32, Benderscaia nr.41 (denumirile străzilor sunt scrise conform documentului – n.a.), Kievskaia nr.13 în total 131 de spaţii, inclusiv comisariatul militar republican, tribunalul militar, procuratura militară etc. Documentul are 5 file, este scris în limba rusă şi este o componentă a dosarului numărul 432, inventarul 4 din Fondul arhivistic nr.51, Comitetul Central al P.C.M. (redăm textul tradus din limba rusă şi foto):

STRICT SECRET[2]
„În oraşul Chişinău şi suburbii în ultimul timp militarii din unităţile militare dizlocate pe teritoriul oraşului Chişinău şi suburbii au fost săvârşite un şir întreg de crime şi încălcări grave exprimate prin beţii sistematice, huliganism, jafuri, tâlhării, împuşcături fără scop cu consecinţe mortale, conducerea automobilelor fără numere de înmatriculare, fără permis de conducere în urma cărora au avut loc accidente rutiere cu final mortal. În ultimul timp, adică din septembrie până la 20 decembrie 1945 au fost înregistrate următoarele fapte penale:
– Crime (omucideri) – 11
– Jafuri – 14
– Dezbrăcări ale celor beţi – 12
– Zmulgeri de obiecte – 10
– Furt calificat – 127
– Furt de buzunare – 7
– Acte de huliganism – 22
E necesar de menţionat că cele mai frecvente încălcări penale sunt următoarele:

– 17 septembrie 1945. Sergentul comendaturii militare din oraşul Chişinău, Iacovenko Arcadii Ivanovici, împreună cu un grup de soldaţi sovietici în suburbia oraşului Chişinău la răscrucea Sculeanca au furat mai multe obiecte de la cetăţeanca Tiacova. Obiectele furate a fost confiscate şi întoarse stăpânei. Tâlharii au fost traşi la răspundere penală, dosarul lor a fost trimis la procurorul garnizoanei Chişinău.
– 18 septembrie 1945. Colaboratorii secţiei 3 miliţie pentru furt a mai multe obiecte dintr-o căruţă a fost reţinut sergentul secţiei comendatură Studenov Alexei Semionovici din Brigada 40 a Regimentului de artilerie şi transmis superiorilor săi pentru a lua măsurile cuvenite. Aceştea n-au luat nici o măsură şi în aceiaşi zi lucrătorii secţiei 3 miliţie l-au reţinut repetat pe sergentul Stupnev pentru furt al obiectelor din căruţa cetăţeanului Granguţoi (poate fi Crăncuţă ? – în multe documente sovietice sunt schimonosite numele persoanelor şi numele localităţilor româneşti din Basarabia- Al.M) şi Grigorenco. Materialele au fost transmise procurorului garnizoanei Chişinău.
– 28 septembrie 1945. Un grup de militari sovietici alcătuită din trei persoane, un sergent şi doi soldaţi la ora 23 pe strada Leovschaia au dezbrăcat pe cursantul şcolii juridice Tkacenco. Acelaş grup în drum spre unitatea lor militară pe strada Meşceanscaia cu forţa armelor au jefuit pe locuitorul oraşului Chişinău, Lungu scoţind de pe el sacoul şi 50 de ruble.
– 29 septembrie 1945. Un grup de militari sovietici din Regimentul tancuri cu forţa armelor au prădat cetăţeanul Crăciun pe strada Sireiskaia, luândui acestuia 3.600 ruble.
– 30 septembrie 1945 militarul Regimentului 372 Armată sergentul Neceaev fiind beat în oraşul Chişinău a încercat să-l omoare pe miliţianul de gardă şi l-a împuşcat de 5 ori. Făptaşul a fost reţinut şi transmis comandantului militar.
– 2 octombrie 1945. La ora 13 ziua în oraşul Chişinău pe strada Petropavlovskaia o grupă de militari compusă din doi oameni, Alexeev Leontii şi Gubiţin S., în stare de ebrietate băteau şi batjocoreau oamenii, care treceau pe strada nominalizată. Au fost reţinuţi, dar au opus rezistenţă fizică şi au bătut pe şeful secţiei 4 miliţie, maiorul de miliţie tov. Lebedev. Făptaşii au fost transmişi comandamentului unităţii.
– 14 octombrie 1945. La ora 22, în oraşul Chişinău, pe strada Chilia, în casa nr.17, militarul sovietic, locotenent al unităţii militare nr. 514 Turevskii V.A. printr-un act de huliganism l-a omorât pe locuitorul din Chişinău Neverov N. A. Criminalul a fost arestat şi transmis procuraturii militare a garnizoanei din Chişinău.
– 21 octombrie 1945. Militarii sovietici Pavel Nikitovici şi Kasenkov Nicolai Ivanovici din Regimentul 60 Polenkov au încercat să fure seiful cu banii trustului apă-canal din Chişinău, dar au fost surprinşi asupra faptei, reţinuţi şi transmişi comandamentului unităţii.
– În noaptea de 31 octombrie 1945, doi militari sovietici din unitatea dislocată la marginea Buiucanilor (Chișinău) au săvârşit o crimă, omorând pe locuitorul Nazarbikian, după care au dispărut pe teritoriul orăşelului militar.
– 4 noiembrie 1945. În restauranul de vară, doi locotenenţi sovietici au întâlnit pe locuitorul oraşului, mecanic la fabrica de spirt (alcool) şi au început să-l bată, după care unul din locotenenţi a tras două focuri de pistol, rănindu-l mortal pe respectivul, după care au dispărut în orăşelul militar.
– 5 noiembrie 1945. În oraşul Chişinău, în sectorul Poşta Veche, casa numărul 1, ofiţerii: locotenent inferior Alexeev Vasilii Artemovici şi locotenentul Sokolov Anton Vasilievici au prădat apartamentul cetăţenei Polejaeva. Aceştia împreună cu doi sergenţi au furat obiecte în suma de 10.000 ruble. Sokolov şi Alexeev au fost reţinuţi şi transmişi procurorului militar al garnizoanei Chişinău.
– 8 noiembrie 1945. La ora 1.30 noaptea, locotenentul Garin V.N. şi Ivanov A.I., ambii din divizia 47 puşcaşi şi militarul Podiminosim A.M., fiind în stare de beţie au intrat în clădirea Comisariatului Norodnic Forestier (Narkomles) unde era petrecerea colaboratorilor, au început a face tot felul de provocări huliganice, a-i înjosi cu tot felul de cuvinte necenzurate pe persoanele responsabile prezente acolo. Făptaşii au fost reţinuţi şi transmişi comandamentului militar”.

Un alt document de arhivă confirmă fărădelegea și crima, care triumfa în Basarabia în 1945, adică primul an după a doua ocupație sovietică:

STRICT SECRET[3]
– „8 noiembrie 1945. La ora 24, pe strada Pavlovskaia, militarii sovietici Vasilenco şi Kudreavţev din Regimentul tancuri, care păzeau un depozit de alimente şi se aflau la post au oprit din drum pe colaboratorul inspecţiei rutiere, locotenent major Barâşev Alexandr Grigorievici şi cu forţa armelor l-au dezbrăcat de palton, iau luat arma şi l-au bătut. La solicitarea colaboratorilor N.K.V.D. şi reprezentanţilor comenduirii militare de ai preda pe infractori, ofiţerul de gardă al unităţii, locotenentul major Siniţin, fiind în stare de ebrietate, a refuzat categoric să-i predea pe infractori şi a promis că aceştea vor fi pedepsiţi în cadrul unităţii.
– 15 noiembrie 1945. În piaţa centrală, militarul sovietic din brigada nr. 51 Şuvalov N.S. fiind în stare de ebrietate, a deschis foc din automat. Incidentul s-a soldat cu rănirea a două cetăţene: Gvintulina P.I. şi Poleacova N.T. În cele din urmă făptaşul a fost reţinut şi transmis procurorului garnizoanei Chişinău.
– 25 noiembrie 1945. În casa nr.34 din strada Meşceanskaia, locotenentul din Regimentului 229 al Diviziei 49, din motiv de gelozie a împuşcat-o pe cetăţeana Krivulean V.L. Dosarul a fost transmis procurorului Corpului de Armată.
– 1 decembrie 1945. La ora 19, pe strada Prunculovscaia (aşa au tradus şi denumit strada Pruncului – n.a.), militarii sovietici Juravliov şi sergentul Ivanov din unitatea 84414 au săvârşit un furt de la cetăţeanul Şuşkov, furându-i harmonica. Dosarul a fost transmis procurorului militar al Corpului de Armată.
– 4 decembrie 1945. militarii sovietici Scorobogatov S.I. şi Şilaev V.V. din unitatea militară nr.190 au prădat pe cetăţeanul Gheorghiţă G.S. Făptaşii au fost reţinuţi şi trimişi procurorului militar al garnizoanei Chişinău.
– 9 decembrie 1945. Pe strada Kojuharskaia (corect Cojocarilor – n.a..) militarii sovietici BarţevE.P. şi Agafonov din batalionul penal nr.51 au săvârşit un furt din apartament în număr de mai multe obiecte. Făptaşii au fost reţinuţi, obiectele furate au fost întoarse stăpânului, iar materialele dosarului au fost expediate comenduirii oraşului Chişinău.
– 11 decembrie 1945. În oraşul Chişinău, pe strada Kiliiskaia (corect strada Chiliei – n.a.), casa nr. 25, militarii sovietici Kucinin şi Livaşov din Corpul 10 Gardă, fiind în stare de ebrietate au provocat bătăi în apartament cu militarii sovietici grăniceri Titarenco N. , Mâcitobaiev J. şi Ciuvankov în urma căreia Titarenco a fost omorât, iar Mâcitobaiev şi Ciuvankov au fost grav răniţi. Dosarul a fost înaintat procurorului militar al unităţilor N.K.V.D.
– 14 decembrie 1945. În oraşul Chişinău, pe strada Şmidt, militarii sovietici Oleinik N.A. şi Kojnikov din unitatea militară 7481 au snopit în bătăi pe miliţianul de gardă Perjov. Dosarul a fost înaintat la procuratura garnizoanei Chişinău.
– 16 decembrie 1945. În oraşul Chişinău, în sectorul Buiucani, la casa nr.14, în timpul când militarii sovietici neidentificaţi au încercat să fure un gard din lemn, în procesul de reţinere a acestora a fost împuşcat căpitanul serviciului medical din Regimentul 105 Armată Zlotin.
– 17 decembrie 1945. Pentru acte de huliganism au fost reţinuţi militarii sovietici Poleakov G.N. şi Arosov I.C. care au bătut mai mulţi locuitori din Chişinău şi au opus rezistenţă fizică în procesul de reţinere a lor.
– 17 decembrie 1945. În sectorul şoselei Hânceşti, pe drum, militarii sovietici din unitatea militară nr.7375 au provocat între dânşii o bătaie în urma căreia a fost omorât sergentul inferior Vladimirov. Dosarul a fost înaintat procurorului militar al garnizoanei Chişinău.
Cu cazuri asemănătoare la secţiile de miliţie din oraşul Chişinău se adresează zilnic un număr important de oameni.

Asupra Basarabiei ocupate de sovietici s-a lăsat o noapte, era noaptea comunismului, care a durat aproape jumate de secol.

Documente anexe:

Hotărârea Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S. Moldovenești. nr.52/23 ianuarie 1945, Chișinău – Despre repartizarea bunurilor materiale din 5 vagoane primite de după graniță în calitate de cadouri[4] . Traducere din limba rusă.

„Sovietul Comisarilor Norodnic a R.S.S. Moldovenești hotărăște:
– De repartizat obiectele din 5 vagoane, venite de după graniță în calitate de cadouri prin Narcomate (Comitete a comisarilor norodnici de ramură – n.a.), direcțiilor de pe lângă Sovnarcomul RSSM, instituțiilor, executivelor de județ, orășenești și rationale; executivelor din partea stângă (a Nistrului – n.a.) pentru a se da invalizilor de război, familiilor acestora, lucrătorilor din sfera tehnică și inginerească, muncitorilor conform anexei nr. 1.
– De a obliga președinții de județ, orășenești și de raion ale executivelor, comisariatelor norodnice, șefilor de direcții de pe lângă Sovnarcomul R.S.S.M. și conducătorii de subdiviziuni de a crea o comisie special pentru repartizarea bunurilor aduse de după frontier și de prezentat Sovnarcomului R.S.S.M. darea de seamă nu mai târziu de 10 zile din ziua repartizării lor.
– Întreaga răspundere personal de a pune pe seama comisariatelor norodnice, șefilor de direcții, conducătorilor de instituții și președinților de județ, oraș, raion pentru repartizarea corectă a bunurilor material.
– Cheltuielele potrivit conturilor, cheltuielele pentru organizare și transport ale – Comisariatului norodnic pentru comerț să fie suportate de organizațiile și instituțile, care au primit aceste bunuri material.
– Controlul asupra îndeplinirii acestei Hotărâri de a-l pune pe seama Narcomatului Controlului de Stat al R.S.S.M.
Locțiitorul Președintelui Sovietului Comisarilor Narodnici a R.S.S.M. – G. Kvasov
Șeful Direcției Organizatoric al Sovnarcomului R.S.S.M. – L. Diacenco

Hotărârea Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. nr. 107/12 februarie 1945, Chișinău – Despre componența comisiei privind evidența bunurilor materiale aduse pe calea apei din România în R.S.S. Moldovenească[5]. Traducere din limba rusă.

Sovietul Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. hotărăşte:
– Pentru evidența bunurilor materiale, care se afșă pe 6 barje venite din România, prin aprobarea Comisiei Unionale de Control în R.S.S.M. de a se forma comisia în următoarea componență: Tov. Kașceev S.E.(președinte), membri comisiei: Karasov I.I., Schiba N.A., Kobeț V.F. , Kleaci V.M., Kozlov G.A., Zdobnîi A.P.
– De a încredința comisiei (tov. Kașceev S.E.) după repartizarea obiectelor de a prezenta Actul respectiv Sovnarcomului R.S.S.M.
– De a obliga comisia (tov. Kașceev S.E.): armament, obuze și alt utilaj militar să fie transmis Comendantului militar pe teritoriul sovietic;
– Bunurile materiale, care aparțin R.S.S. Ucrainene, să fie transmise Sovnarcomului R.S.S. Ucrainene în orașul Odesa;
– De a obliga pe tov. Popovici să transmită pentru fiecare barjă câte un om (înarmat – n.a.) pentru paza și însoțirea barjelor în portul Reni.
Președintele Comisarilor Norodnici al R.S.S.M. – T. Constantinov
Șeful Direcției Organizatorice al Sovnarcomului R.S.S.M. – L. Diacenco.

Hotărârea Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. nr. 151/26 februarie 1945, Chișinău – Despre repartizarea utilajului, chimicalelor și altor materiale valoroase venite din România[6].

Sovietul Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. Hotărăște:
– De a repartiza utilajul, chimicatele și alte materiale următoarelor narcomate și direcții ale Sovnarcomului RSSM:
– Comisariatului Norodnic pentru Industria Ușoară – utilaj și chimicate ale uzinei de piele (kojevnogo zavoda);
– Comisariatului Norodnic pentru Gospodărie – stația electrică, motorul NP-960 și generatorul de curent alternativ 970 kwt și 14 lăzi cu materiale electrice;
– Comisariatului Norodnic pentru Transport auto- Stație Electrică mobilă;
– Trustului Republican „Tabaksârye” (Tutun şi materie primă – n.a.) utilaj și materiale ale fabricii de tutun;
– Direcției pentru Chestiuni Poligrafice și Edituri – utilaj și materiale tipografice;
Comisariatulu Norodnic pentru Învățământ – utilaj și materiale muzeografice- in total 158 de lăzi;
– Comisariatului Norodnic pentru Sănătate – Renghen – Cabinet și alte utilaje medicale;
De obligat conducătorii tuturor instituțiilor vizate mai sus ca toate bunurile primite mai sus să fie inventariate și actul de inventariere să fie prezentat către 10 martie 1945.
Președintele Sovietului Comisarilor Norodnici al R.S.S.M. – T. Constantinov
Șeful Direcției Organizatorice a Sovnarcomului R.S.S.M. – L. Diacenco

Hotărârea Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. nr. 158/28 februarie 1945, Chișinău – Despre repartizarea materialelor de construcții, utilajului, metalelor și alte valori venite din România în RSS Moldovenească[7]. Traducere din limba rusă.

Sovietul Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. Hotărăște:
– De aprobat repartizarea materialelor de construcții, utilajului, metalelor și alte valori materiale venite din România prin Comisia Unională de Control pentru Narcomate, Direcții și alte instituții din R.S.S.M. conform anexei 10;
– De obligat Narcomatele, Direcțiile, și Instituțiile R.S.S.M. celor care au primit materiale de valoare, să i-a la evidență cu acte în două exemplare și nu mai târziu de 2 martie, curent să facă selectarea.
Președintele Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. – T. Constantinov
Șeful Direcției Organizatorice a Sovnarcomului R.S.S.M. – L. Diacenco

Hotărârea Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. nr. 203-P/8 martie 1945, Chișinău – Despre repartizarea utilajului și materialelor primite din România prin Comisia Unională de Control[8]. Traducere din limba rusă.

Sovietul Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. Hotărăște:
De a aproba planul Gosplanului (Comisariat de Planificare, care a existat până la destrămarea U.R.S.S. – n.a.) de pe lângă Sovnarcomul R.S.S.M. privind repartizarea utilajului și a pielii, primite din România prin intermediul Comisiei Unionale de Control pentru narcomate, direcții și instituții din R.S.S.M. conform anexei nr. 1 și 2.
De a obliga narcomatele, direcțiile și instituțiile de a lua la evidență utilajul și materialele primite, după selecția lor, care trebuie facută până la 10 martie 1945.
Președintele Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. – T. Constantinov
Șeful Direcției Organizatorice a Sovnarcomului R.S.S.M. – L. Diacenco

Hotărârea Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. nr. 212/15 martie 1945, Chișinău – Despre repartizarea materialelor și utilajului primit din România prin intermediul Comisiei Unionale de Control[9].

Sovietul Comisarilor Norodnici al R.S.S. Moldovenească hotărăşte:
– De a aproba planul prezentat de Gosplan de pe lângă Sovnarcomul R.S.S.M., pentru repartizarea materialelor și utilajului, primit din România prin Comisia Unională de Control pentru narcomate, direcții și instituții din R.S.S.M., conform anexei 1-5.
– De a obliga narcomatele, direcțiile și instituțiile să înregistreze evidența și primirea materialelor și utilajului prin acte bilaterale, iar selecția să fie finisată până la 18 martie 1945.
Președintele Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. – T. Constantinov
Șeful Direcției Organizatorice a Sovnarcomului R.S.S.M. – L. Diacenco

„CONFIDENȚIAL”
Hotărârea Sovietului Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. nr. 343/13 aprilie 1945, Chișinău – Despre organizarea lagărului de prizonieri pentru restabilirea orașului Chișinău[10]. Traducere din limba rusă.

În scopul asigurării lucrărilor de construcții și restabilire în orașul Chișinău cu forță de muncă, Sovietul Comisarilor Norodnici a R.S.S.M. hotărăşte:
– De întărit fosta clădire a Institutului agricol, cu construcțiile- anexe respective de pe strada Sadovaia (str. Livezilor – n.a.) nr.121 după Trustul de Construcții și Montare pentru a repartiza aici lagărul prizonierilor militari al N.K.V.D. – U.R.S.S.
– De a obliga Trustul de Construcții și Montaj (tov. Iacoveț) să pregătească fosta clădire a Institutului agricol pentru amplasarea prizonierilor în numar de 3000 oameni către 1 mai 1945.
– De propus Direcției lucrărilor de construcții militare nr. 176 (tov. Safronov) să pregătească clădirea pentru amplasarea a 1000 de prizonieri câtre 1 mai 1945.
– De solicitat Comisariatului Norodnic pentru Apărare (tov. Hrulev) temporar să transmită N.K.V.D. – R.S.S. Moldovenești orășelul militar nr. 1 amplasat în valea Buiucanilor (mahala a Chișinăului – n.a.) pentru amplasarea lagărului de prizonieri a N.K.V.D. – U.R.S.S. pentru 6.000 oameni.

Ordinul Comisariatului Norodnic al Controlului de Stat al RSS Moldovenești Nr. 55/8 mai 1945, Chișinău – Despre întroducerea controlului preventiv la Baza Moldsnabsbât (bază de colectare și realizare (comercializare cu valori materiale n.a.) situată în portul Reni[11]. Traducere din limba rusă.

În conformitate cu articolul 6 al statutului despre Comisariatul Norodnic al Controlului de Stat al U.R.S.S. de întrodus controlul preventiv la Baza Moldsnabsbât din portul Reni în scopul păstrării, evidenței și eliberarea mărfurilor și materialelor valoroase, venite în R.S.S.M. din România.
– Controlor permanent la Baza nominalizată din portul Reni este numit controlorul superior al Controlului de Stat Condratiev M.P. În obligațiile sale de controlor permanent al narcomatului Controlului de Stat pentru Baza din portul Reni intră:
– Controlul responsabil privind evidența, aprecierea corectă a valorii mărfurilor și materialelor de valoare venite pe adresa Sovnarcomului R.S.S.M., organizațiilor și instituțiilor Republicii Moldovenești;
– Controlul păstrării bunurilor aflate pe barje, depozite și în punctele de staționare. De luat măsurile necesare de a preîntâmpina furturi și distrugerea acestor bunuri;
– Înfăptuirea unu control preliminar al eliberării mărfurilor și materialelor de la Baza Moldsnabsbât-ului pentru toți, fără excepții. Dacă cele eliberate nu contravin cu normele stabilite de organele respective. În cazul dacă corespund normelor, trebuie aplicată viza: „eliberare aprobată”, dacă nu, atunci se folosește viza „interzis pentru eliberare”. În cazul când sunt eliberate materiale de valoare fără viza controlorului, sau dacă are viză interzisă, se întocmește un act pe persoanele responsabile și este prezentat Narcomatului Controlului de Stat al R.S.S.M. pentru ca vinovații să fie trași la răspundere;
– De urmărit ordinea de descărcare a mărfurilor și materialelor de valoare și corectitudinea de întocmire a documentelor. La expedierea mărfurilor de luat măsuri să nu se strice sau să nu fie furate în drum;
– Controlorul superior Condratiev M.P. să plece în portul Reni la 9 mai 1945 și să se afle acolo până la noi dispoziții.
Comisarul norodnic al Controlului de Stat – N. Lobacev

Notă: Textul face parte din comunicarea expusă în cadrul Sesiunii de Comunicări și Dezbateri Științifice „2016 – 100 de ani de la Războiul de Intregire, 75 de ani de la Războiul de Reîntregire Naţională” – Maia, 2016 organizată sub egida Academiei Oamenilor de Știință din România, în zilele de 9-10 septembrie 2016, de Filiala Maia-Catargi a Asociației Cavalerilor de Clio și Asociația ART-EMIS.

Aranjament grafic – I.M.

Alexandru Moraru, ChişinăuSURSA: http://www.art-emis.ro/istorie/4322-confiscarea-proprietatii-de-stat-a-romaniei-de-catre-autoritatile-urss-si-comportamentul-ocupantului-sovietic-in-basarabia-1945.html

––––––––––––––––-
[1] Paul Goma, Săptămâna Roşie, Editura Vicovia, 2009.
[2] Document depistat, tradus din limba rusă şi publicat de Alexandru Valeriu Moraru, Chişinău.
[3] Ibidem.
[4] A.N.R.M., F.2848, inv. 11, d. 36, f.7.
[5] A.N.R.M., F. 2848, inv. 11, d. 38, f. 22.
[6] A.N.R.M., F. 2849, inv. 11, d.39, f.2-3.
[7] A.N.R.M., F. 2848, inv. 11, d. 39, f. 17.
[8] A.N.R.M., F.2848, inv. 11, d. 40, f. 11.
[9] A.N.R.M., F. 2848, inv. 11, d.40, f.38.
[10] A.N.R.M., F. 2848, inv. 11, d. 42, f. 238.
[11] A.N.R.M., F.1936, inv.1, d.5, f.22.