Este de ajuns ca să facem o scurtă incursiune în istoricul relațiilor dintre românii basarabeni și ucraineni, ca să ajungem la concluzia, că aceștea niciodată nu ne-au fost nici vecini buni și nici prieteni. Acest lucru însă nu înseamnă că autorul susține agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei în acest război, așa cum a procedat Ucraina, susținând Rusia în în Războiul ruso- moldovenesc din 1991-1992, care s-a încheiat cu dezmiembrarea de facto a Republicii Moldova, cu pierderi teritoriale mari, inclusiv industriale și umane. Război pe care rușii până în present căută să-l prezinte ca pe un război civil, adică conflict.
„Politicienii” din Republica Moldova au preluat cu ușurință această noțiune de „civil sau conflict”, deoarece nu cunosc istoria adevărată și nu au nici o pregătire în domeniu. Sgur, nu mă refer la toți, dar la majoritatea. Presa aservită rușilor și cea coruptă de la noi, au multiplicat minciuna cu„conflictul de la nistru”în proporții majore.
Da, Ucraina a fost implicată de partea Rusiei, direct în așa numitul „conflict de la Nistru”, deși oficial, autoritățile de la Kiev, duceau o politică dublicitară. Urcaina a deschis accesul rușilor pentru a ajunge pe o linie mai scurtă spre Moldova, au fost formate câteva batalioane de ucraineni pentru a lupta alături de ruși împotriva moldovenilor.
După ce a fost semnată rușinoasa pace la Moscova dintre RM și autoproclamata republică nistreană, la care președintele Moldovei Mircea Snegur a ciocnit cupa de șampanie cu Igor Smirnov, „președintele autoproclamatei republici nistrene” lucrurile au devenit și mai clare, că Rusia degrabă nu-și va scoate armata din Transnistria, fapt care persistă până azi, cu mici minciuni cosmetice, cum că s-a micșorat numărul militarilor ruși în zonă.
În scopuri propagandistice și „patriotice” în anul 1995, la Tiraspol a fost scoasă de sub tipar în limba rusă volumul „Kniga pamiati zașcitnicov Pridnestrovia” Cartea memoriei apărătorilor Transnistriei-trad”. Volumul nu este altceva decât un album al „gardiștilor” și kazacilor morți în luptele cu poliția și voluntarii moldoveni pentru susținerea republicii fantomă. Cu regret constatăm, că din cei 457 militari căzuți pentru „apărarea” republicii transnistrene înjghebată de Moscova, mai bine de 146 sunt „eroi” ucraineni. Volumul a fost editat în format A5 cu un tiraj de 15.000 de exemplare. Pentru confirmare, vă punem la dispoziție câteva pagini din această carte:
Prietenia dintre moldoveni și ucraineni duce în adâncul secolelor. Mai jos avem un document, o decizie al Consiliului de Miniștri a RSS Moldovenești din 11 iunie 1949, în care pune la respect autoritățile ucrainene care au încălcat frontiera teritorială a RSS Moldovenești și a început exploatarea terenurilor care nu le aparțin.
Și dacă ne mai amintim, că ucrainenii- membrii Sfatului Țării la 27 martie 1918 au votat împotriva unirii Basarabiei cu Partia istorică-România, se conturează un tablou destul de trist.
În concluzie, dacă judecăm la rece, ce avem la moment? Ceva mai mult de 60-70 de mii persoane venite din Ucraina în Republica Moldova, adică cu pașaport ucrainean, o bună parte din aceștea sunt ruși, care au fugit din Ucraina să nu fie mobilizați îm armata ucraineană și să nu lupte contra rușilor; sau să fie mobilizați în armata federației ruse, deoarece majoritatea au cetățenie dublă. În consecință, noi suntem câștigătorii. Cum? Cel puțin jumătate din cei 60-70 mii se vor stabili cu traiul în Moldova, preponderant orașe, într-o perspectivă scurtă, vor primi cetățenie a RM și respectiv vor vota la alegeri pentru comuniști sau socialiști. Mai în scurt, ne așteaptă un viitor și mai luminos.
Înțelegem, războiul ruso-ucrainean este în toi și regretăm situația. Dar să nu uităm, că Republica Moldova este cea mai săracă țară din Europa și nivelul de trai al cetățenilor ei în ultimul timp a scăzut considerabil. Conducerea țării a hotărât să ofere ajutor poporului „frățesc”al Ucrainei, fără îndoială în detrementul propriului popor, bugetul statului la care contribuim cu toții a fost spart, banii curg în altă parte…
Involuntar ne vine gândul, că în Războiul ruso-moldovenesc din 1991-1992 în afară de România nu ne-a sărit nimeni în ajutor, din contra ucrainenii au luptat alături de ruși împotriva noastră.
A rămas doar să spunem: păzăște-mă Doamne de vecini, că de dușmani ne vom păzi singuri!
(Documente și materiale mai puțin cunoscute sau deloc)
Într-o lucrare de referință despre toate muzeele din Republica Moldova, semnată de Constantin Gh. Ciobanu și Mihai Ursu intitulată „Evoluția rețelei muzeale în Republica Moldova” apărută la Chișinău în anul 2014 se menționează și despre fostul muzeu de istorie a satului Jăvreni, raionul Criuleni.
La paginile 145-146 în acest volum depistăm următoarele:
MUZEUL DE ISTORIE A SATULUI JĂVRENI, RAIONUL CRIULENI
„ Cea mai mare bogăție a satului sunt oamenii harnici, mândri, care trăiesc cu demnitate pe acest meleag pitoresc de pe malul drept al râului Răut. Probabil pentru a demonstra acest fapt fostul represat Valeriu Ion Moraru folosind câteva concedii personale și având tot sprijinul președintelui gospodăriei Agricole Onisim Constantin Brăguță, a deschis in centrul satului, în fosta clădire a cârmuirii colhozului, confiscate pe vremuri de la o persoană represată în anul 1949, o frumusețe de muzeu al satului.
Exponatele pentru acest muzeu au fost adunate timp de două decenii, în acest proces fiind incluși nu doar elevi, ci și părinții acestora. Din Jăvreni au plecat pe front 73 de săteni, dar s-au întors la vatră doar 36…Anume ei, cu ordine și medalii la piept, s-au adunat la 8 mai 1985 la inaugurarea Muzeului istoriei satului…….
La ceremonia de deschidere a muzeului au fost prezente personalități marcante ale culturii și științei din republică. Această instituție de cultură, care a depozitat mărturii ale istoriei locale a început să fie vizitată nu doar de către elevii și studenții din localitate, dar și de către mulți locuitori din satele vecine. Devenise tradiție ca turiștii, care mergeau spre Complexul Arheologic „Orheiul Vechi”să poposească pentru o oră-două la acest muzeu. La începutul anilor 90 clădirea muzeului a fost restituită fostului proprietar represat. Consiliul Executiv Raional Criuleni a dispus transmiterea la păstrare temporară a exponatelor muzeului satului Jăvreni în custodia Muzeului Raional de Istorie și Etnografie Criuleni. Însă haosul ce domnea în anii 90 în societatea basarabeană, însoțite de indiferența primăriei și a conducerii gospodăriei agricole locale, care nu au reușit să găsească o nouă clădire pentru muzeu, au influențat negativ asupra activității ulterioare a instituției muzeale. Exponatele au fost depuse pentru păstrare la școala din localitate.”
În documentele de arhivă s-a păstrat Dispoziția Comitetului Executiv Raional Criuleni din 20 octombrie 1993, nr. 208-d „Cu privire la transmiterea exponatelor fostului muzeu din Jăvreni la păstrare temporară Muzeului Raional de Istorie și Etnografie Criuleni”.
Cu regret, dispoziția nominalizată a fost neglijată de primarul de atunci, toată averea muzeografică a fost transmisă școlii, care neavând spații libere, deoarece lucra în două schimburi, și respectiv locul cel mai potrivit s-a găsit în beciul școlii.
Datorită umedității și condițiilor periculoase de păstrare a exponatelor muzeografice, cel puțin partea etnografică, inclusiv covor național moldovenesc de aproape 300 de ani au fost distruse. În felul acesta, satul Jăvreni din părțile Criulenilor a rămas fără muzeu de istorie locală.
Întemeietorul, primul și ultimul director al Muzeului de Istorie al satului Jevreni, Valeriu Moraru n-a mai ajuns să apuce lichidarea muzeului de către conducerea satului, fiindcă în februarie 1988 a decedat.
Fiind deja profesional în activitatea de muzeografie, deoarece am întemeiat și condus în post de director Muzeul Raional de Istorie și Etnografie Criuleni mai bine de zece ani, am făcut câteva încercări să discut cu primarul de atunci Constantin Racu, de a reconstrui ce alții au pus umărul și au distrus, dar fără succes, ca ulterior să aflu întâmplător, că problema deschiderii muzeului în satul Jăvreni în genere n-a fost pusă în discuție la ședințele consiliului primăriei…
Cred că e grav ce s-a întâmplat la Jăvreni, Criuleni în ultimele 2-3 decenii: școala medie, ulterior liceu teoretic transformat în gimnaziu (adică de la 12 clase s-a trecut cu succes la 9 clase, iar pentru studii medii, copiii trebuie să meargă la Holercani sau Criuleni. Pe timpuri, când directorul școlii era Valeriu Moraru sau mai târziu Mircea Znagovanu copiii din Răculești și Bălășești veneau la Jăvreni pentru a face studii medii) muzeul a fost lichidat, librăria „Luminița”-închisă, transformată în magazin de mezeluri și carne, ca în cele din urmă să rămână numai pereții din acest edificiu. Dacă mai punem în cont, că tot în perioada respectivă a fost lichidată Casa de Deservire, în componența căreia intrau atelierele de cusătorie, cizmărie și frizerie, este clar că o parte din săteni, care lucrau în aceste ateliere au rămas fără o bucată de pâine. Straniu lucru, primarii și consiliile primăriilor care se respectă, din contra, depun eforturi de a deschide locuri de muncă, ca localitatea să nu rămână fără oameni, ca locuitorii să aibă totul pe loc, să nu plece peste câteva sate pentru a repara papucii sau să-și facă o cuafură sau tunsoare…În Jevreni a fost și școală sportivă, care de asemenea a fost lichidată.
Tot în starea aceasta la Jevreni se află și medicina. În cadrul policlinicii a existat o farmacie, a activat un bun cabinet stomatologic…în concluzie, farmacia a fost lichidată, iar medicului- stomatolog i s-au creat condiții „favorabile” pentru a părăsi satul, cum s-a mai procedat și cu alți medici buni.
Mă rog, dacă sătenilor mei le plac toate acestea și nu se revoltă nimeni, înseamnă că tot e bine.
M-am bucurat când am aflat că Igor Rotari a fost ales primar în Jevreni, deși m-am mirat mult când am aflat, că dânsul este reprezentant al partidului politic condus de Vladimir Filat, ex-prim ministru, judecat și băgat la dubă pentru afaceri murdare.
Într-una din zile am luat legătura cu domnul primar din Jăvreni Igor Rotari, cu rugămintea, ca atunci când are deplasare la Chișinău și găsească puțin timp pentru o discuție despre posibilitatea deschiderii unui muzeu de istorie și etnografie a satului Jevreni. Zis și făcut, ne-am întâlnit și am convenit, ca să scriu un demers pe numele primarului și al consiliului primăriei despre inițiativa și intenția mea.
La 22 ianuarie 2022 m-am adresat domnului primar și consiliului primăriei Jevreni cu o scrisoare, pe care o pun la dispoziția cititorului:
Dlui Igor Rotari,
Primarul comunei Jevreni,
raionul Criuleni;
Consiliului Primăriei comunei Jevreni
SCRISOARE – DEMERS
La 8 mai 1985 la Jevreni a fost deschis Muzeul de istorie a satului (întemeiat și condus pe post de director Valeriu Moraru, tatăl meu, profesor de istorie și științe sociale, fost director al Școlii Medii Jevreni. Muzeul a fost constituit din obiectele-exponate adunate și incluse în expoziție de către elevii școlii din localitate și de sute de locuitori ai satului. În departamentele respectivului muzeu intrau:istorie, etnografia și științele naturi. Muzeul a fost înregistrat și luat la evidență la Ministerul Culturii. Mai mult decât atât, instituția a fost inclusă în circuitul turistic al republicii. Muzeul a început să fie vizitat din ce in ce mai mult, nu numai de către băștinași, din satele din jur, dar și de grupe turistice organizate cu transport în drum spre Complexul„Orheiul Vechi”.
Cu regret, la începutul anilor 90, clădirea muzeului a fost restituită fostului proprietar deportat. Executivul Raional Criuleni (președinte Vladimir Ciobanu) a luat o Decizie, despre transmiterea exponatelor muzeului din Jevreni la Păstrare Temporală, până când primăria satului Jevreni va găsi o soluție privind o altă clădire pentru amplasarea expoziției muzeului. Din păcate, conducerea de atunci a primăriei și cârmuitii colhozului a refuzat să execute Decizia Executivului Raional Criuleni și a decis transmiterea temporară a exponatelor muzeului la Școala Medie Jevreni, care la moment activa în două schimburi și respectiv nu avea nici un spațiu pentru amplasarea exponatelor. În felul acesta satul a rămas fără Muzeul de Istorie.
Reieșind din cele expuse mai sus, Muzeul de Istorie a satului Jevreni a existat de la 8 mai 1985 până la 20 octombrie 1993, când a fost luată decizia Executivului Raional Criuleni nr.208-d , referitor la subiectul menționat mai sus.
Satul Jevreni este un sat tot atât de vechi ca Chișinăul, și consider că are nevoie de un muzeu al satului.
Propun, Consiliului Primăriei și primarului, să găsească posibilitatea de a găsi un spațiu, o clărire, in care am putea începe lucrul de formare a unui nou muzeu al comunei Jevreni, Criuleni. Voi fi bucuros să depun un efort substanțial pentru prosperarea satului meu natal.
Cu respect, Alexandru Moraru, istoric-arhivist, publicist, autor a mai multe volume de carte istorică, întemeietorul și primul director al muzeului raional Criuleni pe care l-a condus timp de zece ani.
24 ianuarie 2022
Ținând cont, că primăria soluționează probleme aproape globale, peste câteva luni, mai exact la 1 aprilie 2022 i-a venit și rândul demersului depus de mine referitor la deschiderea muzeului. Este vorba de Decizia nr.01-08 a Consiliului Primăriei din 1 aprilie „Cu privire la inițierea înființării unui muzeu în satul Jevreni”. S-a decis: 1. Se ia act de informația prezentată de primarul satului Jevreni privind intenția înființării unui muzeu în satul Jevreni, raionul Criuleni.
2. Se împuternicește domnul Rotari Igor, primar al satului Jevreni, cu dreptul de a se adresa instituțiilor competente în vederea inițierii procesului de înființare a muzeului din satul Jevreni, raionul Criuleni.
Consilieri aleși-11; prezenți- 10; Pentru au votat-10; contra- 0;
Președintele ședinței: Ion Brânză
Secretarul consiliului: Axenia Jomiru
Am așteptat câteva luni bune să fiu contactat de primarul Igor Rotari vis-a-vis de subiectul propus, dar n-a fost să fie.Deja în luna septembrie 2022 am îndrăznit și l-am telefonat eu, să aflu dacă este reală inițiativa de deschidere a muzeului sau decizia consiliului primăriei este doar la nivel de intenție. Domnia sa mi-a spus, că lucrurile se mișcă și atunci când voi avea posibilitatea să vin la Jăvreni să-l contactez, să ne întâlnim pentru a-mi arăta spațiul pentru un viitor muzeu….dar când am venit la fața locului, domnia sa mi-a spus că este în Găgăuzia și să-l sun a doua zi duminică. Când am revenit cu un apel telefonic a doua zi, n-a mai deschis telefonul, deși l-am sunat de 5-6 ori….În 2-3 zile am fost exclus și din lista prietenilor de la Facebook.
M-am gândit și eu, poate este într-adevăr ocupat primarul, deoarece între timp devenise mare proprietar latifundiar și desigur aceste munci cer o grămadă de timp…
Tot acest comportament al unei persoane oficiale, capul unui sat, m-a convins, că în curând satul Jevreni nu va avea muzeu, fiindcă nacialnicii știu mai bine de ce are nevoie satul…
Din cele expuse mai sus, vă asigur că patriotismul pentru satul meu de baștină a dispărut și intenția de a mai lupta cu morile de vânt deasemeni. Sunt sute de sate fără muzee și tot e bine, cartofi sunt, cărniță este, un pahar de vin este- pentru ce ar trebui cărți, știință, patrimoniu cultural sau istoria satului? Este dreptul fiecăruea să rămână prost. Și la urma urmei, este mai ușor să cumperi câteva mese de tenis și câteva maturi pentru trântă și să spui că ai deschis un centru de agrement decât să inaugurezi un muzeu, fiindcă aici trebuiesc cunoștințe.
Alexandru MORARU, istoric-arhivist, publicist, autor și editor a mai bine de 18 volume de carte istorică apărute în Republica Moldova și România
Oficialitățile din Colonia Corporatistă sub Ocupație Militară Străină România nu informează Națiunea Română despre modul infam în care aceasta este târâtă într-un război care nu este al nostru. Poporul român vrea pace, nu război. Incompetenții și trădătorii de țară care se află la „pupitrele” operative și slujesc alte interese decât cele ale cetățenilor români trebuie să plece. Să lase loc românilor pentru a-și apăra „Țara și nevoile și Neamul!”. Go home U.S. Navy! Go home Uncle Sam! Go home N.A.T.O.! Luți-vă și slugile: Iohannis, Ciucă, întregul guvern al C.C.O.M.S. și clasa politică trădătoare a intereselor naționale!Vă supunem atenției un text preluat în conținutul căruia veți găsi informații pe care oficialitățile C.C.O.M.S. le trec sub tăcere. (Redacția)
Ucraina draghează Canalul Bâstroe – U.S. Navy își face bază militară pe Brațul Chilia[1]
Uite că, deși Klaus Iohannis s-a supărat ca președintele pe „românii mei” pentru că s-au „inflamat” din cauza unei „bagatele” ca Delta Dunării, „gunoiul” scandalului Bâstroe încă nu poate fi ascuns sub preșul propagandei operative. Mai mult decât atât, ghinion, dragarea abuzivă, cel puțin după prevederile exprese ale Convenției de la Belgrad, a Canalului Bâstroe de către navele ucrainene sub pavilion tanzanian nu este, din păcate, decât „răul cel mic”…
Cea mai mare parte a halucinantei facturi de plată totale va fi suportată din impozitele românilor
Pentru că opinia publică românească – Europa fiind preocupată exclusiv de colectarea taxelor pentru ajutorarea „cu orice preț” a Ucrainei lui Zelenski – s-a pierdut deja în „perdeaua de fum” aruncată geo – strategic asupra transformării Canalului Bâstroe într-o cale de acces maritimă pentru vasele de mare tonaj. Iar în tot acest timp, adevăratul punct fierbinte de pe harta operativă a Deltei Dunării se află pe Brațul Chilia! Cel care, în timp ce „frații” ucraineni vor transforma Bâstroe în propria lor Dunăre, va deveni locația amplasării celei „de-a patra baze americane” în România! Marina Militară americană – U.S. Navy declanșând deja procedurile pentru alocarea fondurilor necesare unei baze navale proprii. Bineînțeles, doar o mică parte din fonduri. Pentru că – ăsta Parteneriat strategic! – cea mai mare parte a halucinantei facturi de plată totale va fi suportată tot din impozitele românilor de rând. Da, da, aceiași români aliați „de mâna a doua” care oricum nu au voie să intre în Statele Unite ale Americii fără vize…
O bază strict americană, nu N.A.T.O.!Există documentul!
Ce este drept, cu deja tradiționalul exces de slugărnicie afișat în „legăturile bilaterale” cu marile Cancelarii occidentale, „bărbații de stat” de la București nu vor îndrăzni să scoată nici măcar o vorbă despre acest subiect. Obediența ajungând la cote atât de slugarnice, încât autoritățile de la București ar fi în stare să își ia ele „fapta”, doar pentru a nu fi nevoite să deranjeze barem cu o banală întrebare… Cea dacă nu cumva era nevoie să ni se ceară și nouă părerea dacă mai suntem sau nu dispuși să găzduim și să finanțăm construcția și costurile aferente unei noi baze militare în România. O bază strict americană, ci nu una N.A.T.O.! Ca și în cazul celei de la Mihail Kogălniceanu de altfel… Ca să nu mai vorbim că amplasarea acesteia într-un ecosistem natural nu doar unic în Europa, dar și atât de sensibil, ar fi trebuit să facă obiectul și unei obligatorii cercetări a specialiștilor de mediu. Dar nu, dacă de Bâstroe se mai permite uneori „răsuflarea” câte unei „supape” care să mai elimine din crescânda nemulțumire populară, iată că de baza militară navală de pe Brațul Chilia nu se va face referire nici măcar cu o dezmințire oficială. Mai ales că „beneficiarii legali” ai unui raport contra-informativ care le-a parvenit încă de la sfârșitul anului trecut iar au „înghițit” asigurările date de sistem cu privire la documentarea acestui plan. Numai că, ghinion, uite că raportul nu a dispărut!
Ecosistemul Deltei Dunării este lovit din toate părțile
Astăzi publicăm doar unul dintre documentele incendiare[2] care ar fi trebuit să ducă la convocarea de îndată a Consiliului Suprem de Apărare a Țării! Numai că, pentru cunoscătorii sistemului cel puțin, intrarea în posesia noastră a acestui document guvernamental ucrainean arată nu doar că mai avem încă, din fericire, o structură contrainformativă în România zilelor noastre, dar și că se mai poate face ceva… Pentru că partea română a fost cu adevărat informată de către ucraineni, încă din luna iulie a anului trecut. Mai mult chiar, după cum susțin sursele noastre, Kievul s-a mulțumit să ne transmită sec că au primit O.K.-ul americanilor de a face ce vor la Bâstroe! Ceea ce și fac… Mai ales că „internaționalizarea” părții de nord a Deltei Dunării va continua cu „inevitabila” amplasare a unei baze navale militare a U.S. Army pe Brațul Chilia. În timp ce partea română va trebui să se mulțumească doar cu gestionarea sudului turistic al Deltei Dunării. Cel puțin până ce nu va fi secat și acesta cu totul de lucrările faraonice de dragare de pe canalul Bâstroe…
A patra bază
Iar dacă despre documentul publicat astăzi puțini, foarte puțini lideri politici și chiar șefi de servicii secrete de la București aveau știință, cu totul altfel stau lucrurile cu intenția americană de a mai „reloca” o bază militară în România. Mai ales că deja „bubuise” public, în Occident, printr-un post de radio finanțat chiar de către Congresul Statelor Unite ale Americii, știrea despre un proiect de lege aflat pe masa de lucru a. Congresului Statelor Unite ale Americii! Astfel fiind „diseminată în fluxul informativ” știrea despre o prevedere a noii Strategii de Dezvoltare și Securitate a regiunii Mării Negre care urmează să fie adoptată de către Senatul S.U.A.
În proiectul noii Strategii deja prezentat de „portavocea” Congresului S.U.A. scriind negru pe alb despre „necesitatea unei investiții într-o flotă militară flexibilă a Mării Negre, cu componente de apărare și supraveghere navală și aeriană”.
După supravegherea aeriană asigurată de la Baza Kogălniceanu, urmează și cea navală
Dacă „supravegherea aeriană” ar putea fi eventual asigurată și de către avioanele bazei americane de la Mihail Kogălniceanu, în ceea ce privește componenta navală este clar că noua bază trebuie construită de la zero. Prea multe dintre serviciile secrete românești tăcând – deși au fost informate din timp! – că U.S. Navy, „arma” aleasă să gestioneze noua bază americană din România s-ar fi decis pentru un amplasament strategic pe Brațul Chilia, cu ieșire la Marea Neagră. Ceea ce înseamnă implicit faptul că, deși nu își va pierde suveranitatea asupra acestui „braț” al Deltei Dunării, statul român va ceda o parte a teritoriului național în vederea exploatării strict militare a acesteia de către un alt stat! Fie el și partener strategic…
Turcia nu a vrut. Nici Bulgaria.
Desigur, dacă România se „va trezi” cumva și debila clasă politică de la noi – că de la soroșizata societate civilă oricum nu mai avem nicio așteptare în acest sens! – va cere lămuriri cu privire la acest proiect militar secret, autoritățile americane ar putea simți barem o oarecare presiune publică. Mai ales că noua strategie aflată în discuțiile Senatului S.U.A. a fost pusă în discuție în urma refuzului Turciei de a permite orice formă de acces pentru U.S.Navy în Marea Neagră, de pe teritoriul turcesc! Realitate menționată expres în strategia navală pe care U.S.Army urmează să o promoveze în „Regiunea Mării Negre”.
De asemenea, nici Bulgaria nu a fost de acord ca măcar să deschidă vreun subiect de discuție pe această temă…
Astfel că, pe „repede înainte”, americanii au decis ca noua baza militară navală cu ieșire la Marea Neagră și menită a supraveghea flota rusă să fie instalată în România! În Delta Dunării! Pe Brațul Chilia! Că doar aici nu are cine să se opună… Chiar și dacă în documentul deja trimis în Senatul S.U.A. este prevăzut ca investiția să beneficieze de „cotizațiile benevole ale aliaților”…
DOCUMENTE DE ARHIVĂ DESPRE ADMINISTRARE, CULTURĂ ȘI BIBLIOTECI ÎN PERIOADA ULTIMULUI RĂZBOIULUI MONDIAL
În vara anului 1941, după declanşarea Războiului din Est la 22 iunie, chiar în toiul luptelor decisive ale Armatei Române şi ale aliaţilor ei împotriva bolşevismului, s-a iniţiat restabilirea administraţiei româneşti în Basarabia şi Nordul Bucovinei. La 7 iulie 1941, Ion Antonescu s-a adresat basarabenilor cu o Proclamaţie în care menţiona că datorită vitejiei ostaşilor români a fost spulberată cotropirea de mai departe a acestui petic românesc.
Înainte de a trece la subiectul propriu zis, va propun spre atenţia Dvs.un document de arhivă, depistat din dosarele Arhivei Naționale a Republicii Moldova, care scoate in evidenţă trăsăturile Conducătorulu Statului. Este vorba de inspecţiile facute in Basarabia de mareșalul Ion Antonescu în anul 1942
* * *
DISPOZIŢIUNILE ŞI OPINIILE DATE DE DOMNUL MAREŞAL ION ANTONESCU, CONDUCĂTORUL STATULUI, Cu Ocazia inspecţiunei făcută în Basarabia în zilele de 7, 8, 9, 10 şi 11 Aprilie 1942
ADMINISTRAŢIA
1) Administraţia trebuie să fie sănătoasă şi constructivă.
Prin administraţie trebuie să facem educaţie neamului.
Să se pună cea mai mare grijă în selecţionarea funcţionarilor administrativi, care trebuie să constituie un corp de prestigiu şi demnitate. Printr-o administraţie de muncă constructivă şi disciplină, vom reface Ţara.
Funcţionarii administrativi, vor putea ajunge pe cele mai înalte trepte ierarhice, prin muncă şi merite. Prefecţii vor fi funcţionari de carieră.
Trebuie să simplificăm problemele şi personalul administrativ, pentru a creea o administraţie de iniţiativă şi de acţiune.
Viitoarea structură a Statului, va înlătura rigiditatea administrativă, excesivă şi ineficienţă.
S-a încercat în trecut, sub forme diferite ca acele ale Directoratelor şi Ţinuturilor să se realizeze pe baze mai largi iniţiativa şi răspunderea activităţii locale. Aceste forme de organizare administrativă nu şi-au atins scopul, fiind paralizate prin aceiaşi trimitere spre centru, adeseori în problemele cele mai mici şi prin aceleaşi măsuri de forme şi corespondenţe inutile.
Constatările făcute asupra realizărilor din Basarabie, în toate ramurile de activitate, în cadrul largei autonomii ce s-a acordat Basarabiei, întăresc convingerea că această autonomie şi-a ajuns scopul de a realiza cât mai grabnic, mai complect şi mai temeinic, opera de redresare şi de promovare materială şi morală a Provinciei.
2) Activitatea constructivă a administraţiei trebuie să înceapă prin definitiva înlăturare a formalismului birocratic, care printr-o serie de înregistrări, referate şi treceri în registre, nu face decît să întârzie şi să paralizeze activitatea administrativă.
Ne-am obişnuit a ne ascunde, sub pretextul legalităţii şi al răspunderii, după un noian de formule juridice, expuneri de motive şi tipicuri ipocrite, care nu au alt rost decât acel al unui formalism de laşitate.
Trebuie ca prin selecţionarea funcţionarilor, prin organizarea dreptului de iniţiativă şi severa sancţionare a celor ce vor abuza necesitând funcţiunea şi răspunderile, să îndepărtăm formalismul hârtiilor şi dosarelor inutile, care nu fac decât să zădărnicească pe oamenii de bună credinţă în acţiunea lor.
În fiecare birou nu trebuie să existe decât un singur funcţionar, care să se ocupe cu operaţiunile de înregistrare şi corespondenţă.
Toţi ceilalţi funcţionari, eliberaţi de dosare şi registre, să fie întrebuinţaţi pentru o activitate în teren, practică, reală şi creatoare. Corespondenţa pe care o va face funcţionarul rămas în birou, să fie strict necesară. Dacă o situaţiune este cerută a doua oară, funcţionarul va avea obligaţia să răspundă: „Am mai dat această situaţiune cu Nr….din….; sau să raporteze: „La situaţia Nr…, nu s-a produs nici o schimbare”. Prin înlăturarea birocratismului, vom ajunge la simplificare a aparatului administrativ. Vom avea funcţionari mai puţini, cu rosturi efective şi mai bine remuneraţi.
Activitatea tuturor funcţionairlor să fie practică şi în teren. Diferite organe administrative să nu lucreze izolat, că să se integreze într-o activitate de ansamblu, coordonată şi colaborată.
Măsurile date trebuie să fie necesare, iar cel ce primeşte ordinul, să aibă posibilitatea de a-l executa: ca timp, ca mijloace, şi ca pricepere.
3) Toţi funcţionarii, indiferent de grad şi funţiune, trebuie să se încadreze în situaţiunea momentului.
Abuzul şi incorectitudinea nu numai că aduc compromiterea funcţiunei şi autorităţii, dar constituie un rău exemplu pentru administraţi. Nu se poate face o administraţie sănătoasă, fără educaţie şi fără exemplu. Aceste imperative trebuies înţelese de voie şi chiar de nevoie. Cei ce se vor face vinovaţi, vor răspunde chiar cu viaţa.
Guvernământul să ia măsuri pentru a se înfiinţa în fiecare capitală de judeţ din Provincie consumuri, de unde funcţionarii să se poată aproviziona cu preţurile de cost.
Să se înfiinţeze în fiecare capitală de judeţ câte o grădină de zarzavat, model, care să dea, în mod gratuit, sau la preţurile de producere, zarzavaturi pentru funcţionari. Imobilele foste evreeşti să se dea în folosinţă, gratuit, funcţionarilor, în special preoţilor şi învăţătorilor. Funcţionarii uzufructuari ai acestor imobile, vor avea obligaţia să plătească numai cheltuielile de întreţinere şi impozitele. Slujbaşii Statului trebuie să fie demni. Să aibă o ţinută ordonată şi îngrijită, să fie curaţi şi bărbieriţi.
Indiferent dacă se găsesc la ţară sau la oraş, ei trebuie să se impună subordonaţilor şi prin ţinută.
Funcţionarii nu sunt suficient de disciplinaţi. În genere, nu ştiu să se prezinte şi să vorbească. Trebuie să tindem la o militarizare a lor, exteriorizată prin ţinută corectă, cuviincioasă şi prin vorbă. La inspecţiunile ce se fac, personalul instituţiei ce se inspectează, trebuie să fie adunat, pus în linie şi aliniat. Fiecare funcţionar să se prezinte milităreşte, raportând cum se numeşte ce funcţiune îndeplineşte şi să fie gata ca prin răspunsuri scurte şi precise să dea toate relaţiunile cerute.
4) D-nii prefecţi şi organele de control administrative, trebuie să se intereseze, cu ocazia inspecţiunilor de biserciă, şcoală, post de jandarmi şi celelalte instituţiuni din cuprinsul judeţului, nu numai de unităţile administrative propriu zise.
5) Organele administrative să dea tot concursul preoţilor pentru combaterea sectelor religioase, care susţinute de duşmanii noştri dinafară, au căutat să mineze structura Statului şi să ducă de la răzvrătire religioasă şi socială, la una politică.
6) Primarii din comunele rurale vor fi onorifici, pentru a se putea plăti mai bine notarii. Primarilor onorifici li se va putea da o indemnizaţie de transport. Această indemnizaţie nu va fi mai mare de lei 1.500 lunar, pentru a nu reedita sub forma indemnizaţiilor sistemul din trecut.
7) La prefecturi, preturi şi primării, se vor găsi grafice şi situaţii explicative, care să arate oricui starea, în care se găseşte instituţia, din toate punctele de vedere. Şi la celelalte organe ataşate prefecturilor sau preturilor, trebuie să existe asemenea grafice.
ŞCOALA
1) Învăţătorii şi profesorii de toate gradele, trebuie să fie conştienţi de misiunea lor şi necesitatea ca în şcoală să se facă nu numai instrucţiile, dar şi educaţie. Trebuie să profităm, prin opera naţională pe care trebuie s-o facă şcoala, de avântul actual, pentru redresarea spirituală şi materială a naţiunei.
2) Este de dorit ca în fiecare comună să existe câte o grădină de copii, unde copiii să fie ţinuţi şi ocupaţi toată ziua.
3) Frecvenţa în şcolile primare trebuie să ajungă la cel puţin 90-95%.
Copiii să fie obligaţi a veni la şcoală, iar atunci când lipsesc, învăţătorii să facă control pentru a vedea motivul.
Părinţii şi copiii să fie convinşi, prin explicaţiunile ce li se vor da, asupra necesităţii venirei la şcoală.
Să nu se întrebuinţeze în contra copiilor bătaia, sau alte mijloace neumane. Atunci când se va constata că nu vin la şcoală fără motiv serios, să se ridice din avantagiile date părinţilor.
Dispoziţiunile referitoare la amenzile şcolare, trebuie înterpretate în sensul, că amenda nu se aplică, numai acolo unde lipsa copilului de la şcoală este justificată prin substituirea copilului în locul părintelui său, la munca agricolă, în meserii sau în comerţ.
4) Înfiinţarea şcolilor secundare teoretice, nu trebuie să ne preocupe deocamdată, deoarece avem încă un procent mare de intelectuali care nu pot fi plasaţi, iar acolo unde necesităţile sunt mult mai mari, la învăţământul practic, se resimte lipsa elementelor pregătite în această direcţie.
Nu vom putea face ceva temeinic, decât atunci când vom reuşi să ne formăm elementele necesare în toate ramurile de activitate, pregătind prin şcoli practice executanţi mulţi şi buni. Trebuie să ne formăm cadre pentru sate, pentru a avea meseriaşi şi comercinaţi români, suficienţi şi bine pregătiţi.
Este necesar să se înfiinţeze centre tehnice de pregătire pentru cadrele satului, cel puţin, în fiecare plasă.
Cele constatate la centrul agricol practic de la Făleşti, trebuiesc introduse în toată Provincia.
În regiunile în care ocupaţiunile principale sunt diferite îndeletniciri manuale ca: olăritul, împletitul rachiţei şi papurei, pescuitul, albinăritul, etc., să se înfiinţeze şcoli practice de specializare a acestor îndeletnciri.
Pregătirea în aceste şcoli medii practice şi în şcolile de meserii să nu se facă teoretic, ci practic, căutându-se a se dezvolta cât mai mult latura tehnică a acestor şcoli. În acelaşi timp profesorii, trebuie să facă educaţia morală, cetăţenească, eroică şi patriotică a copiilor.
5) Pe lângă toate şcolile să se înfiinţeze ateliere, pentru ca băieţii să înveţe, câte un meşteşug, iar fetele să capete educaţia unor bune gospodine.
6) Copii trebuiesc vizitaţi şi acasă, pentru ca profesorii să cunoască mediul şi condiţiunile în care trăiesc. Fiecărui copil trebuie să i se întocmească fişa şcolarului.
7) Curăţenia copiilor trbuie să preocupe în mod deosebit pe dascăl.
Să se facă zilnic inspecţia curăţeniei copiilor şi săptămânal vizita medicală. Prin ordine şi curăţenie extraordinară, vom introduce ordinea sufletească. Să se caute ca pe lângă cât mai multe şcoli, să se înfiinţeze băi şi dispensare.
8) Cantinele şcolare, trebuie să ia neapărat fiinţă pe lângă fiecare şcoală. Copiilor săraci să li se dea la cantina, în fiecare zi, mâncare caldă, suficientă şi substanţială. Fiecare gospodină să pregătească cu rândul mâncare pentru cantina şcolii, sau să dea alimente. La bucătăria cantinei, fetele să înveţe a găti. O femeie trebuie să ştie să facă mâncare, a coase şi a spăla. Şcoala trebuie să înveţe, în primul rând, gopsodărie pe fete. Copiii trebuies bine hrăniţi şi îngrijiţi. O naţiune nu poate să prospere, dacă nu este sănătoasă şi bine hrănită. Să facem această educaţie şi să începem cu copilul.
9) Şcolile trebuiesc dotate, cu cât mai multe şi mai noi materiale didactice.
10) În activitatea extraşcolară, corpul didactic să-şi aducă toată colaborarea în acţiunea pe care o duc căminele culturale şi să contribuie ca activitatea acestor cămine să fie cât mai practică şi cu cât mai multe roade.
11) Şcoala trebuie să scoată, adevărata elită românească.
12) Şcoalele care nu corespund misiunii noului stat românesc, se vor militariza, pentru ca pe lângă şcoală să se întroneze disciplina atât necesară în organizaţia statului.
13) învăţătorii şi profesorii, trebuie să aibă vocaţie, cultură, şi în special suflet.
14) Materialul adunat prin donaţie, după prelucrare în atelierele şcolare şi şcolile medii practice, să fie împărţit sub forma obiectelor în care a fost transformat, nu numai locuitorilor săraci, dar chiar şi acelora ce au făcut donaţia. În felul acesta se va putea face o educaţie sănătoasă şi pilduitoare.
15) Trebuie să se înfiinţeze cât mai multe internate şi, în special, pe lângă şcolile cu caracter practic, unde vin mai mulţi elevi săraci şi de la sate. Deasemeni, să se înfiinţeze cât mai multe cămine pentru ucenici.
16) O grijă deosebită trebuieşte purtată orfanilor de războiu. Aceştia vor fi scutiţi de taxe şi vor primi întreţinerea gratuită în cămine.
17) S-au găsit şcoli primare la ţară, care încă mai aplică sistemul rotaţiei, deşi nimic nu îngăduie aceasta. Să se ia imediat măsuri pentru îndepărtare.
18) Intregul aparat profesoral, indifernet unde se găseşte, la sat sau la oraş, trebuie să se prezinte elevilor într-o ţinută curată şi îngrijită. Prin rostul lor de educatori, ei trebuie să fie exemplu viu în faţa şcolarilor şi din acest punct de vedere.
III. BISERICA
1) Credinţa este forţa morală de rezistenţă a acestui neam. Pentru susţinerea şi promovarea credinţei, preoţii trebuie să se întoarcă cu totul la altar. Ei trebuie să devină adevăraţi misionari, iar din biserică să facă forţa vie şi temeiul moral al unei educaţiuni de înălţare şi propagandă naţională.
2) Preoţii trebuie să se lepede în întregime de materialism şi de dorinţa trufaşă de a strânge avere.
Să nu mai pretindă anumite sume pentru prestarea serviciilor religioase, căci această tarifare a cultului este una din cauzele care a îndepărtat pe credincioşi de biserică şi a înlesnit difuzarea otravei sectante.
A propovădui poporului mila, în timp ce eşti dominat de cea mai mare zgârcenie şi a-ţi îndrepta gândul şi rugăciunea către cer, îndeplinid un serviciu de salariat, înseamnă a contrazice cele mai elementare principii de educaţiune umană şi socială.
În contra celor ce în loc de operă misionară, vor coborâ ideia de înaltă morală creştină, pe care trebuie s-o reprezinte prin menirea şi activitatea lor, să se ia cele mai aspre măsuri.
3) Sectele religioase patronate în bună măsură de duşmanii noştri dinafară, aveau de scop să mineze structura statului şi să producă anarhia.
Activitatea misionară de luminarea rătăciţilor, victime învăţăturilor eretice, să se facă prin operă de apostolat şi convingere, luându-se măsuri administrative numai acolo unde se va constata rea credinţă şi subversivitate,
4) Mănăstirile trebuiesc transformate în cuiburi de cultură, de muncă, întărire sufletească şi de educaţie, ca pe vremurile voevodale. Mănăstirile care se vor îndepărta de la tradiţia cu care sihastria a împletit dea lungul veacurilor un fir luminos în istoria neamului nostru, vor fi transformate în sanatorii, în orfelinate, în şcoli de îndrumare ţărănească. La mănăstiri trebuie să se facă ceea ce s-a făcut la centrul practic agricol de la Făleşti. Pentru aceasta fiecare eparhie va trimite stareţii mănăstirilor, pentru a vedea la centrul practic Făleşti, în ce direcţie trebuie îndrumată activitatea monahală, spre a putea fi cu adevărat de folos neamului şi ţării, în aceste timpuri. Ordinea şi curăţenia în mănăstiri, organizarea muncii în ateliere, după planuri bine chibzuite, trebuie să constituie preocuparea conducătorilor acestor sfinte lăcaşuri.
JUSTIŢIA
1) S-a introdus o mult mai aspră sancţionare a infracţiunilor celor mai frecvente şi în special a celor în contra ordinei şi intereselor publice. Paralel cu această înăsprire a pedepselor, trebuie să obţinem prin educaţie şi prin înlăturarea cauzelor determinante ale criminalităţii, o cât mai complectă redresare morală a naţiunei.
Pentru avort, care prin sporirea considerabilă a practicei sale şi prin pătrunderea în lumea satelor, ameninţa în mod direct şi grav natalitatea şi vitalitatea naţiunii, s-a introdus severa sancţiune a pedepsei cu moartea. Justiţia trebuie să colaboreze la combaterea acestui flagel şi la opera de reducere a criminalităţii şi infracţiunilor, prin severitatea, care va aplica sancţiunile.
2) În pretoriul tribunalelor, magistraţii trebuie să facă educaţie justiţiabililor, care trebuie să se prezinte curaţi şi cu o ţinută îngrijită. Pentru aceasta, exemplul trebuie să sporească chiar de la magistraţi şi de la înfăţişarea imobilelor instanţelor.
HRISOAVELE Sigiena
TRĂMOŞEŞTI
Iureşul prin care a trecut Basarabia a distrus şi a răvăşit arhivele şi bibliotecile. S-au pierdut numeroase documente şi hronice străvechi în care se păstrează vii şi grăitoare slova şi gândirile strămoşilor din eroice timpuri voevodale. Se va înfiinţa un birou special la Guvernământ, care să adune şi să cerceteze tot acest material documentat istoric.
HIGIENA SOCIALĂ
1) Problema farmaciilor se va rezolva, prin repartizarea unui număr de farmacişti din cei reuşiţi la examenul ce s-a ţinut la Bucureşti.
2) Să se facă cât mai multe fântâni higienice la sate.
Trebuie separate fântânile pentru adăpatul vitelor, de cele destinate oamenilor. Problema apei de băut este de cea mai mare importanţă în Basarabia. Analiza apei din fântâni, să se facă, cel puţin, o dată la două luni, obligatoriu.
3) Să se ia măsuri, pentru a avea la timp şi în cantităţi suficiente, materialul necesar pentru perioada de chininizare care va începe în curând.
4) Să se facă cât mai multe spitale şi dispensare, utlizându-se munca de folos obştesc.
5) Trebuieşte dusă o campanie temeinică, pentru combaterea bolilor sociale. Medicii trebuie să afle pe suferinzi şi să-i cheme la tratament. Tratamentele şi medicamentele sunt gratuite.
6) Avem o mortalitate infantilă ridicată. Să se intervină cât mai drastic pentru combaterea acestui flagel naţional cu măsuri şi medicamente care se vor da în mod gratuit.
7) Bolnavilor din spitale, să li se dea o hrană cât mai abundentă şi substanţială. Economia la hrană, este o economie rău înţeleasă. Un bolnav prost hrănit se vindecă mult mai greu. Prin spital, se va ridica starea higienică şi sanitară a populaţiei.
8) Spitalul şi dispensarul trebuie să fie modele de ordine şi curăţenie.
9) Se va înfiinţa câte o maternitate în fiecare judeţ şi apoi în fiecare plasă.
În aceste maternităţi se vor da îngrijiri gratuite, femeile sărace fiind obligate să vină la spital pentru a naşte. Guvernământul să înceapă realizări în acest sens.
10) Medicii, să depună toată grija şi să ia toate măsurile pentru a contribui la stavilirea cazurilor de avort.
11) Organele sanitare să depună o intensă activitate, pentru a se întrona în toate părţile curăţenia Curăţenia trebuie să înceapă din interior, nu de la faţadă. Organele sanitare, să meargă din casă în casă şi să stea de vorbă cu ţăranii, pentru a-i îndruma.
12) S-a găsit în spitalele inspectate, personal de origine etnică străină. Să fie înlocuiţi străinii cu români, pretutindeni.
VII. ECONOMIA NAŢIONALĂ
1) Trebuie să trecem tot comerţul şi toate industriile din mâna străinilor, în mâna românească.Este o bătălie care am început-o, pe care o vom continua şi o vom câştiga. Orice loc vacant, să se dea numai românilor.
2) În privinţa dirijării cerealelor trebuieşte creată o cotă a rezervelor, al cărei cuantum se va fixa ulterior. Este necesar să asigurăm viitorul, pentru a putea face faţă oricărei vitregii ce s-ar ivi.
3) Pentru a asigura şi prin măsuri de viitor naţionalizarea industriei şi comerţului, este necesar ca toţi ucenicii care vor fi mâine patroni, să fie numai de origine etnică română. Acolo unde patronul nu se conformează, magazinul sau atelierul să fie închis. Organizarea căminilor de ucenici este o problemă care trebuie să preocupe, căci educaţia pe care o va prelua acest tineret, depinde soliditatea comercianţilor de mâine.
4) Problema lânii şi a pielilor trebuie să preocupe, în mod deosebit, Directoratul Economiei Naţionale. Colectarea trebuie să se facă în bune condiţiuni. Să se ia toate măsurile ca întreagă cantintate de predat, să ajungă la destinaţie. Culpabilii vor fi pedepsiţi cu internarea în lagăr.
5) Nu avem specialişti pentru comerţul cu produsele ţărăneşti: ouă, unt, lapte, păsări, etc., care până acuma era exclusiv în mâinele evreieşti. Trebuie să ne formăm cât mai curând elemente.
Deocamdată colectarea acestor produse se va face prin organele INCoop-ului care este tot o instituţie de Stat. Înaninte de a se începe operaţiunile de colectare, trebuie să se facă o bună organizare. Este necesar să se înfiinţeze şcoli de colectare, în fiecare judeţ.
6) Comercianţii din Basarabia vor fi ajutaţi, impunându-se la impozite mai mici decât comercianţii din Regat.
VIII.AGRICULTURA
1) Rolul jandarmului agricol este să facă poliţia, luând măsuri în contra acelor ce nu se conformează dispoziţiunilor date, după ce se va raporta mai întâi cazul comitetului agricol local, care va hotărâ pedeapsa ce urmează să se aplice vinovatului. Jandarmul agricol va fi plătit.
2) Tractoarele să lucreze zi şi noapte, căci timpul e scurt şi destul de întârziat. O grijă deosebită trebuie să se dea aprovizionărilor cu carburanţi şi repartizării lor pe teren, pentru că numai aşa se poate lucra incontinuu şi cu spor. Tractoarele, pentru a da randamentul necesar, trebuie să fie bine îngrijite şi întreţinute. Să se întrebuinţeze personal cât mai bine pregătit.
3) Trebuie să facem cât mai mari economii la cereale, pentru că nu se ştie cum va fi anul agricol, ce recoltă vom obţine şi ce greutăţi vom avea de întâmpinat. Să se păstreze toate seminţele pentru însămânţările de toamnă şi pentru anul viitor, atât la grâu, cât şi la celelalte cereale.
Pentru hrană să substituim cerealele cu cartofi, legume, etc. Să se extindă cât mai mult cultura cartofului, deasemeni şi cea a dovlecilor.
4) Să se facă răsadniţe pentru cultura leguminoaselor, în proporţie cât mai mare.
Trebuie să trecem de la o cultură unilaterală, la una multilaterală şi să ne pregătim din timp pentru ca în perioada de după război, ca ţară agricolă, să putem face faţă în toate ramurile de cultură.
5) Triorarea seminţei şi experienţele de geminare să se facă cu toată atenţiunea, căci pentru a avea o recoltă bogată şi selecţionată, trebuie să punem în pământ seminţa cea mai bună.
6) Loturile şcoalelor şi bisericilor, care sunt prea departe, să fie schimbate cu loturi în imediata apropiere a satului.
Aceste loturi trebuie să fie cultivate cu tot soiiul de plante. Ele vor constitui un mijloc de educare agricolă pentru elevi şi un model pentru ţărani.
Terenurile repartizate şcolelor şi bisercilor, care nu-şi vor primi întrebuinţarea, căreia a fost afectate, să se treacă imedit în patrimoniul Statului. Produsul acestor terenuri să se întrebuinţeze pentru şcoală şi biserică şi în special, pentru cantinele şcolare.
7) Organele administrative şi de specialitate, să facă o permanentă propagandă în mijlocul locuitorilor, pentru o cât mai mare economie în consumul cerealelor. S-ar putea să fie un am secetos şi orice rezervă este bine venită.
8) Ucrainenii şi polonezii veniţi în Basarabia, să fie obligaţi a-şi face munci agricole chiar cu forţa. Dacă va fi nevoie, să fie rechiziţionaţi pentru muncile agricole ale altora, contra plată.
9) Să se dea toată atenţiunea problemei pomicole şi celei a legumelor uscate.
10) Ţăranii să fie instruiţi şi sfătuiţi pentur cultura peştelui. Să li se dea toate ajutoarele pentru înfiinţarea iazurilor de peşti.
11) Să nu se mai lase răzoare care aduc anual Ţării o pagubă de circa un miliard.
Aceste răzoare să fie însămânţate, în special cu cânepă.
VIII. bis. ÎMBUNĂTĂŢIREA INVENTARULUI AGRICOL
1) Guvernământul trebuie să aibă deosebită grijă, pentru dezvoltarea şi îmbunătăţirea inventarului agricol viu şi mort, care în prezent lasă mult de dorit.
I.N.Coop-ul va ajuta înfăptuirea acstui deziderat prin acordarea de credite ţăranilor, pe termen lung.
2) Organele de specialitate trebuie să depună o intensă activitate pentru ai educa pe ţărani şi a-i determina să-şi îngrijească cât mai mult inventarul. Să se instituie premii pentru gospodarii cu vitele cele mai frumoase şi mai bine îngrijite şi să se procure ţăranilor sculele necesare pentru îngrijirea vitelor. Nu se poate face o agricultură temeinică cu vite proaste. Vita proastă, muncă proastă. Vita sănătoasă, hrănită şi bine îngrijită, muncă de folos.
3) Pentru locuitorii a căror vite au fost rechiziţionate de armata germană, se vor întocmi de urgenţă tabele de către fiecare judeţ, înanintându-se Guvernământului. Pe baza tabelelor întocmite, li se vor da acestor locuitori alte vite, în locul celor rechiziţionate, din vitele de pripas intrate în patrimoniul statului şi chiar dintre vitele de pripas ce-au fost repartizate unor locuitori.
ZOOTEHNIE
1) Pentru reproducători, Guvernământul va face un plan de realizări, de lungă durată. Să se ia măsuri, pentru a se creşte un cal regional (găgăuţ).În special în Sudul Basarabiei trebuieşte activat această direcţie. Din această parte a Provinciei, ne veneau în trecut faimoşii cai tătăreşti. Prin grijă şi perseverenţă putem ajunge să refacem avuţia naţională.
2) Trebuiesc majorate, printr-o acţiune imediată, crescătoriile de porci. Carnea se va industrializa pentru consumul intern şi pentru export, atît de Stat cât şi de particulari.
3) Să se înceapă o acţiune de îmbunătăţirea rasei oilor, prin încrucişări şi selecţionare.
Să se dea o deosebită grijă rasei Karakul.
CREDITUL ŞI COOPERAŢIA
1) Conducerea băncilor populare şi creditelor să fie încredinţată ţăranilor fruntaşi şi gospodarilor înstăriţi.
Preoţii şi învăţătorii să îndrume creditul şi cooperaţia, dar să lase activitatea directă şi conducerea în seama gospodăriilor din sat, pentru a se dedica în întregime misiunei lor principale.
2) Se vor înfiinţa bănci ţărăneşti, care vor acorda credite pe termen lung ţăranilor.Aceştia să fie sfătuiţi şi îndrumaţi pentru folosirea cu rezultate bune a creditelor ce li se acordă.
RIDICAREA SATULUI ŞI ŢĂRĂNIMII
1) În opera de reconstrucţie naţională pe care am început-o, toată atenţiunea trebuie îndreptată asupra satului, izvorul viu şi permanent al forţelor naţiunei. Trebuie s-o luăm de jos, de la ţăran şi să ne ridicăm încet în sus.Trebuie să ridicăm masa ţărănească, pentru că dă viaţă Neamului românesc. Ridicarea satului nu trebuieşte făcută numai sub aspectul fizic. Trebuiesc totodată ridicate şi cultivate elitele satului.
Munca ţăranului trebuieşte îndrumată, dirijată şi pusă sub control, intesificată şi ordonată. În acelaşi timp trebuie să ne ocupăm şi de partea sufletească şi spirituală a ţăranului nostru.
2) În cadrul muncii de folos obştesc să se refacă drumurile şi podurile din sate. Să se construiască biserici, şcoli şi spitale.
3) Studenţii să fie întrebuinţaţi la muncă, în sate, pe tot timpul verii, în specialitatea respectivă.
4) Să se înfiinţeze în fiecare sat o grădină de legume sătească, o livadă, o stupină, ateliere şi o pădure comunală.
5) Să se pregătească în şcoli medii practice, elemente cu care să se încadreze viaţa tehnică a satului.
6) Să se construiască şcoli, biserici şi primării model pe plăşi.
Nu există un mai bun educator, decât exemplul.Din moment ce se va face dovadă că se poată realiza într-un loc, se va realiza acelaşi lucru în toată plasa.
7) Trebuie să ajungem în scurt timp, ca tot ce este consum ţărănesc să se confecţioneze în atelierele satului.
8) Să dispară şapca şi haina rusească, să dispară aspectul murdar şi să se introducă costumul naţional strămoşesc.
9) Să se facă în fiecare comună gospodării comunale model.
10) Guvernele trecute scoteau venituri din cârciume.Noi trebuie să închidem încetul cu încetul, toate cârciumile şi să scoatem bani din munca ţăranilor.
11) Să dispară toate gardurile urâte şi murdăria din faţa caselor. Împrejurul fiecărei case să fie o grădină de flori şi una de zarzavat.
12) Locuitorii a căror imobil au fost distruse de război vor fi ajutaţi de autorităţi, care vor depune toată solicitudinea pentru a le reconstrui casele, cu sprijin material şi muncă de folos obştesc.
13) Populaţia de la sate este timidă, neâncrezătoare, nu ştie să vorbească, nu ştie să salute.
Aceasta înseamnă că autorităţile comunale şi superioare nu stau de vorbă cu sătenii. Să se remedieze de urgenţă această situaţiune.
Cu ocazia inspecţiunilor, pretorii, prefecţii şi orice alte autorităţi de Stat, să stea de vorbă cu lecuitorii satelor, să le viziteze gospodăriile, să le dea sfaturi, într-un cuvânt să caute a face legătura sufletească între ţăran şi reprezntanţii autorităţii. În ceea ce priveşte salutul, toţi locuitorii Provinciei vor fi invitaţi să salute prin descoperire, ridicând căciula sau pălăria cu braţul drept, în aceiaşi poziţie ca şi cum ar executa salutul roman.
14) De la sate trebuie să scoatem forţele de acţiune, de rezistenţă şi de producţie ale neamului românesc.
Când vom ridica satul, nimeni nu va mai trece peste drepturile neamului românesc.
XII.CONSOLIDAREA TERENURILOR FUGITIVE
ŞI INUNDABILE. AMELIORAREA TERENURILOR DEGRADATE.
ÎMPĂDURIRI. ISLAZURI COMUNALE.
1) În toată Provincia să se facă păduri şi pepeniere comunale.
Trebuie găsită formula pentru refacerea pădurilor distruse şi a masivului Corneşti.
2) Să se facă perdele de salcâmi, atât de necesare ca zonă de protecţie.
3) Organizarea pepenierilor să se facă cu sămânţă strânsă în regiune, nu cumpărată din altă parte.
4) Să se facă împăduriri cât mai masive pe terenurile degradate.
5) Islazurile comunale să fie cultivate cu plante furajere, pentru a da un maximum de randament, nu cum se întâmplă astăzi, când sunt întrebuinţate numai pentru păşunat.
6) Să se ia măsuri pe plantare pentru nisipurile călătoare din sudul Provinciei.
XIII. DRUMURI ŞI COMUNICAŢII
1) Pentru lucrările la drumuri, se vor organiza batalioane de evrei din Vechiul Regat. Evreii concentraţi în aceste batalioane, vor primi drepturile de hrană şi soldă pe care le primesc osataşii noştri.
2) Telefonul să fie introdus în fiecare comună din Provincie.
3) Să se lucreze cât mai mult la drumuri, cu munca de folos obştesc.
XIV. REFACEREA EDILITARĂ A PROVINCIEI
1) S-a instituit o comisiune, care va întocmi planurile de refacere pentru fiecare oraş din Basarabia. Planul Chişinăului este aproape gata. Până la terminarea acestor planuri de refacere, administraţiile locale să-şi construiască şi refacă imobilele bune şi încăpătoare pentur toate instituţiile.
2) Oraşul Bălţi va fi mutat în partea de sus a actualului oraş, unde terenul este mai ridicat.
3) Comunele şi judeţele, să nu aştepte prea mult de la centru, fiindcă în momentul de faţă toate forţările sunt pentru armată şi război.
Să lucreze cât mai mult din iniţiativă şi să folosească la maximum mijloacele proprii. Să nu se aştepte totul de la Stat.
4) Odată cu reconstrucţia, trebuie să se schimbe aspectul evreiesc al oraşelor Basarabiei şi să se treacă la stilul naţional, moldovenesc.
5) Fiecarei clădiri oficiale să i se facă curte, cu pomi, cu grădini şi cu flori.
SPORIREA VENITURILOR ADMINISTRAŢIILOR
LOCALE, ÎN SCOPUL OPEREI DE EDILITATE
1) Comunele, atât cele urbane, cât şi cele rurale, vor fi dotate cu terenuri şi industrii din cele rămase de la evrei.
Aceste bunuri intră în patrimoniul comunelor şi vor fi exploatate în scopul operei de edilitate. Astfel comunele vor avea mari venituri proprii şi vor putea realiza importante lucrări de edilitate.
2) Armata nu va putea reţine terenurile proprietatea comunelor, arendate pentu grădini.Toate aceste bunuri vor reveni comunelor, iar armatei i se vor da alte terenuri, din imobilele intrate în patrimoniul Statului.
XVI. STATISTICA
Se atrage în mod deosebit atenţiunea, tuturor organelor administrative, administraţiilor publice şi instituţiilor de Stat, de a întocmi şi folosi date statistice cât mai complecte şi precise, căci numai aşa se vor putea orienta şi vor lucra, în activitatea ce depun, pe baza realităţilor ştiinţifice.
XVII. COLONIZAREA
1) Colonizarea este o problemă căreia trebuie să i se dea toată atenţiunea, urmărindu-se îndeaproape executarea ei.
Trebuie să se ştie în fiecare moment care este situaţia familiilor de colonişti.
Autorităţile administrative, atât cele de unde pleacă, cât şi cele de la locul unde sosesc coloniştii vor da cîte un delegat la 15-20 familii, care să se ocupe de aceste familii, ajutându-i în tot ce au nevoie pentru a intra în viaţa normală.
Operaţiunea colonizării trebuie să se bazeze pe un plan amănunţit şi bine studiat.
Preşidenţia va controla modul în care se execută colonizările.
2) Casele şi loturile coloniştilor, vor fi trase la sorţi.
3) S-a luat măsura de a nu se mai primi nici un german în Sudul Basarabiei. Cei veniţi vor reintra în vechile lor prorietăţi.
4) Se ca organiza şi rezerva în fiecare comună depopulată, câte un loc funciar pentru 10-15-20 cavaleri ai ordinului „Mihai Viteazu”, dându-li-se şi casele cele mai bune.
XVIII. BUNURILE
INTRATE ÎN PATRIMONIUL STATULUI
1) Se vor repartiza comunelor urbane şi rurale terenuri agricole şi industrii, care intrând în patrimoniul comunelor, vor alimenta prin veniturile exploatării lor fondul operei de edilitate.
2) Imobilele clădite rămase de la evrei, se vor da în folosinţă funcţionarilor publici, în special preoţilor şi învăţătorilor.
Beneficiarii vor avea obliagaţia să plătească impozitele şi să facă cheltuielie necesare de întreţinere.
3) Pe terenurile agricole intrate în patrimoniul Statului să se facă, prin plantaţii, linii de dearcaţie la cîte o suprafaţă de 50 şi 100 ha.
4) În privinţa impozitelor ce trebuie să se plătească pentru terenurile şi proprietăţile rămase de la evrei, se urmează regula generală, indiferent dacă este vorba de Stat sau particulari.
XIX. OPERA DE ROMÂNIZARE
1) Opera de românizare pe care trebuie s-o facem, nu este de suprafaţă. Este o operă totalitară, radicală şi definitivă.
Astăzi avem posibilitatea s-o facem şi dacă n-o facem rămânem răspunzători în faţa neamului.
Trebuie să fim şi conducători şi muncitori, în propria noastră ţară.
2) În funcţiunile publice, în comerţ şi în industrii, vor fi pimiţi numai românii şi numai în limita locurilor libere, cetăţenii minoritari.
3) Să nu se elibereze certificate de naţionalitate decât românilor adevăraţi, pentru a nu reedita greşelile şi abuzurile din trecut.
POLITICA
ORDINEA ŞI SIGURANŢA
1) Singura politică de astăzi, este politica muncii de sus şi până jos, singura doctrină prin care vom putea salva naţia.
În locul învrăjbirii, trebuie să introducem ordinea şi disciplina, printr-o intensă activitate în domeniul social şi al înfrăţirii.
2) Românii care au greşit sub bolşevici, trebuiesc iertaţi.
Acei ce s-au făcut vinovaţi de acte grave de răzvrătire şi ură în contra Statului, armatei şi autorităţii româneşti trebuiesc aspru pedepsiţi şi chiar cu moartea.
3) Comuniştii vor fi duşi pe front şi trecuţi peste linii la bolşevici.
4) În oraşe şi târguri, paza trebuie să şi-o facă comunele prin guarzii de poliţie.
Companiile de garnizoană, nu vor mai face pază.
ANRM. F.120, inv.1, d.308, f. 1-16
Conducătorul Statului şi în asemenea condiţii( războiul II mondial era în plină desfășurare) găsea timpul necesar pentru soluţionarea diverselor probleme, inclusiv ale culturii noastre naţionale româneşti.
Vă propun două documente inedite de arhivă,depistate de autorul acestor rânduri în Arhiva Naţională a RM , conţinutul cărora face lumină şi restituie tabloul general in bibliotecile Basarabiei si problemele cu care se confruntau acestea în respectiva perioada de timp.
Înainte de a vă lăsa în lumea documentelor, pe care nu le voi comenta,vreau să menţionez,că mincinoşi sunt acei istoric, oameni politici care afirmă că pentru România războiul a început la 22 iunie 1941.Este o mare aberaţie”ştiinţifică”,care este folosită cu succes de Rusia,Ucraina şi alte state în scopuri politice.
Adevărul este,că războiul pentru România a început mult mai înainte, la 28 iunie 1940, când prin ameninţare şi presiune diplomatică (şi nu numai- E.S.)Uniunea Sovietică a rupt din trupul Ţării un teritoriu imens (Basarabia, Bucovina,Tinutul Herţa etc.).Din acest motiv, Armata Română, trecând Prutul la 22 iunie 1941 sub conducerea lui Ion Antonescu a restabilit teritoriile strămoşeşti românesti ocupate de hoardele sovietice la 28 iunie 1940. Iar acum documentele :
20020/ CBBT 9 ianuarie 1942
Domnule Guvernator,
Referindu-ne la adresa Dvs.nr.13075/ 1941;
Avem onoare a vă aduce la cunoştinţă că Dl.Mareşal Ion Antonescu a aprobat ca Biblioteca Centrală din Chişinău să fie repusă în drepturile pe care le-a avut înainte de ocuparea Basarabiei de catre sovietici. În acest sens, s-au dat dispozitiuni Ministerului Culturii Naţionale şi al Cultelor cu adresa noastră
Secretar General al Preşedenţiei Consiliului de Miniştri, Ovidiu Vlădescu
Secretarul Cabinetului, Referent N. Propopescu
Domniei Sale,
Domnului Guvernator al Basarabiei.
ANRM, F.706, inv.1, d.1094, pag.20
ROMÂNIA
ADMINISTRAŢIA BASARABIEI DIRECTORATUL INVĂŢĂMANTULUI SI CULTELOR
Nr.13075 din 2 iunie 1942
ONOR
PREŞEDENŢIEI CONSILIULUI DE MINIŞTRI
DOMNULE PREŞEDINTE,
Avem onoare a vă aduce la cunoştinţă:
Biblioteca Centrală din Chişinău se bucura în statul român,conform legii publicate în Monitorul Oficial nr.205 din 19 decembrie 1922 , de privilegiul depozitului legal. În conformitate cu această lege(anexa 1),toate editurile şi tipografiile din ţară erau obligate a-i trimite câte două exemplare din publicaţiile lor.
Ministerul Instrucţiunii, cu ordinul nr.37316,din 23 aprilie 1923 (anexa 2) precizează acest privilegiu.În felul acesta, Biblioteca Centrală, înfiinţată în anul 1918,a luat o desvoltare însemnată contribuind într-o largă măsură,în cura de aproape un sfert de veac,la răspândirea culturii româneşti în Basarabia şi satisfăcând, totodată, toate nevoile de înformaţii oficiale ale instituţiilor din provincia noastră, de la câteva mii,cifra 7000 volume fond iniţial,ajungând să posede circa jumătate milion de cărţi, reviste şi broşuri şi, de la câteva zeci de cititori pe lună, respectiv câteva sute pe an, ajungând la circa 4.000.000 cititori anual, şi clasându-se, astfel,
în concertul bibliotecilor universitare a doua pe ţară (după cea din Cluj )după cum se poate dovedi cu statisticele ce le posedă. După ocuparea vremelnică a Basarabiei, privilegiul depozitului legal al bibliotecilor a fost Reglementat din nou,prin Decretul Legii nr.1426 din 17 mai 1941 (anexa 3), excluzându-se Însă, între alte biblioteci şi Biblioteca,care cu perseverenţă duce de multă vreme o campanie Cu caracter politic, în scopul de a regrupa şi reorganiza mişcarea cuzistă în Basarabia.
Este colaboratorul cel mai apropiat al Profesorului C. Tomescu, a cărui activitate politică a fost semnalată Preşedenţiei Consiliului de Miniştri, în darea de seamă de pe luna decembrie 1941.
Domnul Profesor Usatiuc este prin urmare un spirit refractar actualei aşezări politice din ţară,iar locul Dumisale la conducerea învăţământului şi cultelor,este cu totul nepotrivit şi ar avea urmări grave prin aceia că i s-ar deschide vaste posibilităţi de propagandă politicianistă şi de captare a elementelor de care are nevoie, în rândurile învăţătorilor şi preoţilor din Basarabia, a căror înclinaţiune către politică este prea bine cunoscută.
În sprijinul afirmaţiunilor de mai sus,se anexează un calendar cuzist, răspândit în masse de către Domnul Usatiuc,avocatul Utium, etc., toţi adepţi ai profesorului Tomescu.
b) Latura politicienească a chestiunii este agravată prin aceia că Domnul Profesor Usatiuc Elinor,originar din Basarabia, reprezintă în acelaş timp şi în forma cea mai acută, spiritul regionalist, pe care de altminterli îl indică, în mare măsură şi numele său.
Or, în împrejurările actuale,când toate tendinţele regionaliste trebuie să dispară şi toată lumea urmează să se încadreze în ideia românismului integrel, numirea Domnului Usatiuc ar fi nu numai un non sens,dar,dar chiar ar constitui o primejdie pentru realizarea programului de unificare a spiritelor şi sufletelor, urmărit de conducerea superioară a statului.
În concluzie,spiritul politicianist şi tendinţele regionaliste gasindu-şi în Domnul Usatiuc un exponent calificat, socotesc că numirea D-sale este cu totul incompatibilă cu funcţiunea de mare răspundere pentru care este recomandat şi de aceia,avizul Guvernământului este net defavorabil.
Faţă de cele arătate mai sus,cu onoare vă rog să binevoiţi a ordona ca să se anuleze decizia Ministerului Culturii Naţionale şi Cultelor, în ceia ce priveşte pe Domnul Titus Hotnog,a cărui rămânere mai departe în funcţiune este o mare necesitate.
De altfel, această decizie a Ministerului Culturii Naţionale şi Cultelor este în flagrantă contrazicere cu spiritul ordinului nr.20.784 al Preşedenţiei Consiliului, referitor la numirea funcţionarilor din Basarabia. Dacă, potrivit spiritului acelui ordin,numirile funcţionarilor constituesc un drept exclusiv al Guvernatorului, cu atât mai puţin se poate atribui altor organe dreptul de a-i transfera din Provincie.
Guvernatorul Basarabiei,General C.Gh.Voiculescu
ANRM, F.706, inv.1, d.1094.
Prin respectivele documente de arhivă observăm grija autorităților pentru o administrare corectă, pentru o viață mai sănătoasă, o atenție sporită față de cultură și biblioteci. După cum ați observat, nu s-a trecut nici fără scrisori anonime și conflicte, dar această diversitate ne arată în profunzimei intreg tabloul societății românești din Basarabia in perioada războiului.
Elena CĂRĂUȘ- SINIȚA, șef filială,
Biblioteca „Maramureș” a Bibliotecii Municipale „B.P.Hasdeu”
6 iulie 2022, zi de doliu pentru Basarabia, 73 de ani de la cel de-al doilea val al deportărilor, zi în care comemorăm victimele deportărilor staliniste în Basarabia.
În această zi, în incinta Filialei Maramureş, s-a desfăşurat simpozionul istoric cu genericul: „Ororile trecutului nu se vor repeta”.
Doamna Elena Cărăuș-Sinița, șef filială Maramureș, a deschis evenimentul cu câteva date importante din istoria țării noastre de acum. Au trecut 73 de ani, când la 6 iulie 1949 asupra Basarabiei ocupate de sovietici s-a abătut o nouă urgie, operațiunea „Yug”(Sud), întocmită la Moscova de tiranii sovietici. Din Basarabia ocupată de aceștea au fost deportați aproximativ, 35.796 de basarabeni în Siberia, regiunea Altai și în alte regiuni îndepărtate. Motivele erau diferite: unii erau considerați chiaburi, alții acuzați de colaborare cu „fasciștii”, alții de apartenență la partidele politice sau secte religioase ilegale.
La Simpozionul dat au fost invitați și ne-au onorat cu prezența personalități:
Tudor Țopa, scriitor și publicist, ex-deputat în Primul Parlament al Republicii Moldova; col.(r) Alexandru Ganenco, ex-ofițer KGB, publicist și editor, Alexandru Moraru, istoric-arhivist, publicist, autor a 3 volume de carte despre deportările staliniste, Leonid Popescu, scriitor, pictor, profesoarele de istorie, de la LT ,,L.Rebreanu” Silvia Chisaru și Tatiana Roibu de la ȘP nr.10, educatoarele de la grădinița nr. 55, Olesea Jitaru si Veronica Covalenco, colegi de la bibliotecile ,,Stefan cela Mare ” și ,,Traian”, Constanța Sinița – studenta anului IV la AMTAP și tineri din comunitate.
Tematica dureroasă de la simpozionul respectiv s-a transformat într-o discuție de suflet, unde sursele documentare de arhivă, mărturiile audio și video au săltat inimile celor prezenţi. Invitații cu mare durere în suflet au povestit și au ținut discursuri despre ororile trecutului, atât la general despre Basarabia, cât și personal, despre chinurile familiilor lor. Totodată la subiectul dat, a fost proiectat un scurt filmuleț documentar „Operațiunea „Sud” – Fața nevăzută a deportărilor din 6 iulie 1949 din Basarabia” de Cristian Alexandrescu, unde se descrie amănunțit fiecare crimă comisă din acea perioadă, precum: foametea forțată, valurile de deportări, canibalismul, etc. Activitatea a fost înfrumusețata cu expoziție de carte a invitaților noștri. Au adus un omagiu prin recital de poezie (elevele de la LTPA ,,N.Sulac”, Cudelea Gabriela, Madalina Trofim, Ludmila Codreanu), celor care nu au supravieţuit vremurilor groaznice, dar şi celor care au trecut prin calvarul acestor deportări şi s-au întors acasă.
Timp îndelungat, victimele deportărilor staliniste au evitat să vorbească despre calvarul vieții lor, trecând sub tăcere perioada dată. Cu gândul la acele teribile zile și nopți, în care au fost distruse familiile de inteligenți și gospodari din ținuturile noastre, să nu mai admitem și să nu comitem erori, când consecințele lor pot fi fatale pentru un popor. Doar așa vom conștientiza la modul concret suferințele prin care au trecut ei. Pentru că e una să ți se spună că niște oameni au fost deportați, și cu totul altceva este să pătrunzi în detaliile acelor deportări și în traiul cotidian al deportaților. Numai aşa vom putea să ne asumăm cu toţii responsabilitatea faţă de viitor şi să facem tot posibilul ca acele grozăvii să nu se mai repete niciodată.
Nu se cunoaște o cifră exactă a celor care au avut de suferit de pe urma represiunilor comuniste, dar este vorba de milioane de persoane deportate, mii de oameni care au fost uciși și sute de cazuri de canibalism în perioada 28 iunie 1940 – 5 martie 1953.
Concluzie: În legătură cu aceste evenimente îngrozitoare, Guvernul țarii noastre declară ca data de 23 august semnifică ,,Ziua comemorării victimelor regimurilor autoritare, ale stalinismului și nazismului”, în consonanță cu declarația Parlamentului European. Astfel, majoritatea deputaților au sprijinit declarația scrisă care propune proclamarea acestei date, întrucât deputații își doresc să păstreze memoria vie victimelor deportărilor în masa și ale exterminărilor, contribuind la consolidarea bazelor democrației, păcii și stabilității pe continentul European.
Elena Cărăuș-Sinița, șef filială Maramureș, Biblioteca Municipală„B/P.Hasdeu”
Trădătorii, pungașii, idioții sau lașii pe care incultura de masă post-decembriadă – și mai târziu spălatul radical al creierelor – i-a cocoțat în stat, iată, lichidează România. Treziți-vă! Lăsați plezanteriile de cafenea și trimiteți-i în concediu nelimitat pe căscăuzii politici organizatori de mitinguri aniversare! Iată raportul serviciului de sinteză RTh (abreviere de la Radu Theodoru – n.r.) publicat pe capitole în toate cărțile mele politice, document cu începere din 1990, la zi.
Punctez: Kissinger – portavocele ocultei bancare, a declarat anul trecut, la Tel Aviv, că statul Israel va dispărea în viitorul apropiat. Declarația indică în subtext că statul Israel și-a executat misiunea de spargere a unității lumii arabe. Întrebare: unde se vor duce locuitorii fostului stat? Știind că oculta lucrează cu strategii la scara istoriei, sigur o parte se va stabili unde a predicat acest popă răpciugos, anticristic, predici întărite de un slugoi politic care a pus în program importul și naturalizarea a 800.000 de cetățeni din Israel. Ce-mi raportează serviciul meu de sinteză? Fiți atenți! După asasinarea patriotului și bărbatului de stat Nicolae Ceaușescu, Oculta, prin slugile autohtone, a acționat economic, legislativ, cultural, spiritual, prin învățământ, manipulând politicul spre dictatură, pentru a crea premisele schimbării raportului demografic între autohtoni și israeliți. Ca urmare:
– Distrugerea economiei a pricinuit un exod masiv al populației active, nemaiîntâlnit în istoria noastră.
– Legile antiromânești, protecționiste pentru minoritari, protejarea prin lege a manipulatorilor israeliți în toate sectoarele vieții sociale, acuzațiile de antisemitism, de negaționism al mitului spoliator numit holocaust, scoaterea istoriei românilor din programele școlare de învățământ și înlocuirea ei cu istoria falsificată a evreilor, distrugerea tineretului prin sexualism precoce, au condus la o apatie politică de masă, stare psihologică speculată intensiv, sub obrocul căreia ministerul zis al Justiției a acordat cetățenie aproape zilnic grupurilor de israeliți compuse din femei, bărbați, adolescenți și copii. Citiți Monitorul Oficial!… Grupuri finanțate opulent, care au cumpărat pământ, munți, păduri, bine instalate mai ales în Bucovina. Totul într-o tăcere cvasi-absolută.
– Pe acest fond, iată că în Ardealul de nord-vest, loc al intrării clandestine a valurilor succesive de khazari, s-a construit cea mai mare sinagogă din Europa Centrală. V-ați întrebat pentru cine? La inaugurarea ei au venit rabini de pe toată planeta, indicând în cimitir morminte ale unor bunici și străbunici poate reali, poate inventați. Ce vă spune asta?
Și iată că vine un popă ortodox cumpărat, un jeg moral, o căzătură umană, și reia, îngroșând-o, monstruoasa teză a unei așa-zise școli istorice de la Geneva, inventată ad-hoc după Războiul de Independență, spre a dovedi, la Congresul de Pace de la Berlin, că în antichitate au locuit la noi două ramuri ale aceleiași seminții: dacii și khazarii. Jegul în mantie a preluat ordinul de a sublinia prioritatea absolută a khazarilor. Stăpână pe o bună parte din planetă, Oculta evreiască vrea să finalizeze, acum, lupta de aproape două veacuri, prin realizarea Juderland-ului, contând pe toleranța imbecilă și iresponsabilă a românilor cu creiere spălate.
Despre așa-zisa școală de la Geneva, dar și despre geniul politic, dârzenia și vizionarismul istoric al generației eminesciene, într-o intervenție viitoare.
Grădiștea de Argeș,13 septembrie 2022,
Notă: textul prezentat reprezintă transcriptul episodului 4 din serialul intitulat „Autodenunț” al Generalului de Flotilă aeriană Radu Theodoru, publicat pe canalul său de YouTube. Serialul este replica generalului la nominalizarea sa pe „lista neagră” a „Raportului de monitorizare al Institutului pentru Studierea Holocaustului in România – „Elie Wiesel” pe anul 2022. Primul transcript a apărut în ediția Nr. 16/82(1.258) din 2 noiembrie 2022 a revistei ART-EMIS sub titlul: „Autodenunț: Sunt antisionist, nu antisemit!”[1]. Textul de față a fost preluat din nr. 124 al revistei „Certitudinea”.
Prin înţelepciune ne făurim destinul
Prin necunoaştere ni-l distrugem. (ESCA)
Referinţe generale despre comuna Ghiliceni.
Satul Ghiliceni. Reședință de comună. Atestat la 17 martie 1495 cu denumirea Grișani, Hrișeni. Comuna cuprinde 3 așezări – Ghiliceni, Cucioaia și Cucioaia Nouă. Satul Ghiliceni, raionul Telenești, într-o perioadă de vreme a întrat în componența raionului Chișcăreni, apoi raionului Lazovsc, RSSM, actualmente Lazovsc poartă denumirea Sîngerei. În următorul izvor găsim descrierea hotarelor Ghilicenilor megieș cu satele din preajmă și pănă la hotarul Mătăsenilor.
,,Mărturia hotarnică a mosiei Sfințenii și Valea lui Vlad, ținutul Orhei, și măsurănd și capul Sfințenilor cel despre miază zi din Ciulucul Mic, începnd cu măsura din Ciulucu de la o ezătură de iaz vechiu ce se numeste a lui Ioniță Mitică, ce este dreptul unei movili, unde și măsurindui valea Ciuluc în sus pe-n capul Cucioaei și Vaii lui Vlad și prin capul Dumbrăviței pănă la un locu adica, la un hotar vechiu ci este lăngă un drumul, lănga Ciulucu despre miază noapte unde se desparte cu locul Mătăsenior, au esit 71 funii, 21stingeni facu 2150 ăi impărțindu-se pe 6 bătrini și-au venit pe bătrini 365 stăngeni, 2 pălmi, 5 părmaci și măsurind și mijlocul sfințenilor în curmeziș, adică din hotarul Ghilicenilor și păn la hotarul Mătăsenilor și-u eșit și 55 funii, iar stăngenii fac1650 și împărțindu-se pe 6 bătrni, sau venit pe atini cite 275 stăngeni măsuri nu și marginile moșii sfințeilor amindo și margine pe din gios despre Ghiliceni din Ciulucul și păn în movilă, în movilă au eșit 2425 sîngeni ”.
Mai aproape de sud-est pe vărfurile dealurilor apar păduri, predominante cu stejari şi carpeni, iar relieful are o număr mare de povărnişuri cu pante în direcţia sud şi sud-est. Acest lucru este favorabil pentru cultivarea viţei-de-vie, în special, a soiurilor pentru vin. Satele raionului sânt foarte pitoreşti ce sunt situate în văi, printre dealuri, dar şi pe pantele lor, păstrăndu-şi în mare parte fața sa istorică.
Așezat înte codri seculari satul Ghiliceni își oglindește fața în apa iazurilor, înconjurat de podgorii frumoase și mănoase ca-n povești. ,,Monumente ale naturii malul stăncos al Răutului de lăngă s. Ordăşei, 2 izvoare în apropierea aceluiaş sat, un izvor de apă minerală nu departe de Mîndreşti, dumbrava Ghilicenilor, doi copaci multiseculari în pădurea din preajma Teleneştilor şi Ghilicenilor.” La talpa piscului, reține privirea și admirația trecătorilor un stejar petiționat cu brațe candelabre, înalt de 21 m și cu un diametru de 4,48 cm, patriarh al pădurii, descris de istoricul, Anton Moraru
.
Satul Ghiliceni, ca și toate satele din Basarabia, își are istoria sa propirie. Mulți cercetători ai ținutului natal au menționat faptul, ca satul Ghiliceni își trage rădăcinile din epoca antică. Ghiliceni, sat pe coama dealului împădurit, cu altitudinea de 296 m, care desparte apele izvoarelor – unele spre Cula, altele spre Ciuluc. Pe alături se aşterne şoseaua naţională Chişinău-Bravicea-Bălţi.
Satul are o suprafaţă de circa 2.60 kilometri pătraţi, cu un perimetru de 8.18 km, latitudinea 47.4794 longitudinea 28.2066 si altitudinea de 120 metri fata de nivelul marii. Din componenţa comunei fac parte localităţile : Ghiliceni, Cucioaia și Cucioaia Nouă. Localitatea se află la distanţa de 16 km de oraşul Teleneşti şi la 86 km de Chișinău, pînă la Bălți- 36 km.
Conform datelor recensământului din anul 2004 populaţia la nivelul comunei Ghiliceni constituia 1766 de oameni, 888 de gospodării casnice, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.0 persoane, dintre care- 50.23% – bărbaţi și 49.77% – femei. Componența etnică a populaţiei comunei: 99.43% – moldoveni, 0.30% – ucraineni, 0.15% – ruşi, 0.04% – găgăuzi, 0.08% – alte etnii. Sate vecine cu satul Ghiliceni sunt: Hirova,Dereneu, Rădeni, Năpădeni, Dumbrăvița, Bocancea, Ciuciueni, Zgărdești, Cozești, Câșlea, Mândrești, Hirișeni.
Denumiri de moșii, dealuri, văi ce caracterizează satul Ghiliceni: Budălău, Hârtop, Suta, Gheroghian, Planul popii, Călugăreasca, Fântâna Ilenei, La păr, Tomar, Toloacă, Țarnă, Făntăna Fasâlcăi, Horodiște, Valea părului, Valea ogăii, La Vârvăruța, La ocnă, Valea adâncă, În seș, la Coimacani, Fântâna Lizei, La salcii, La Ciuluic, Fântâna Popii, În del la brazi, Dumbrava ș.a. (VEZI ANEXA)
Sate ce intra în componența satului-comună Ghiliceni. Satul Cucioaia este o localitate in raionul Teleneşti situată la latitudinea 47.4602, longitudinea 28.1858 si altitudinea de 109 metri fata de nivelul marii. Această localitate este în administrarea s. Ghiliceni. Conform recensămăntului din anul 2004 populatia este de 833 locuitori. Distanța directă pâna în or. Teleneşti este de 20 km, pâna în or. Chişinău este de 84 km. Satul Cucioaia Nouă. Codrenii mai tineri preferă în vremea de la urmă să-şi facă gospodării lângă iazul din valea Ciulucului, la răspântia şoselelor. Astfel la sfârşitul secolului trecut apăru cătunul cu 6 gospodării şi 28 de locuitori Cucioaia Nouă. Satul Cucioaia Nouă este o localitate în raionul Teleneşti situat la latitudinea 47.4855 longitudinea 28.1666 si altitudinea de 84 metri față de nivelul mării. Această localitate este în administrarea s. Ghiliceni. Distanța directă pâna în or. Teleneşti este de 19 km., pâna în or. Chişinău este de 85 km.
Satul Ghiliceni își slăvește bogăția naturală și umană a acestui colțișor de rai prin-un imn. Unde fiecare sătean a pus suflet.
Imnul satului Ghiliceni – muzica și cuvintele populare
Între codri și ape, Și copiii frumoși, De stele aproape, Este un loc anume, Între cer și pământ, Cel mai scump din lume, Cu plănset și cânt, Satul meu cel drag, Într-un colț de rai, Cu părinți în prag, Pe-o colină de plai, Este un sat de codreni, Cu falnici strămoși, Satul meu Ghiliceni.
Ca și toate satele, satul Ghiliceni dispune de legenda satului. Demult, demult, tare demult, după spusele localnicilor, pe aceste meleaguri împresurate cu vii şi livezi, cu codrii umbroşi, îşi avea moşia sa un boier. Şi-a construit boerul acela un castel de o frumuseţe rară. Avea grajduri multe cu vite şi orătănii fel de fel, podgorii nenumărate. În slujbă la boier veneau ţăranii din împrejurimi. Pe lăngă curtea boierească slugile şi-au înjghebat care un bordei, care o cocioabă şi aşa s-a înfiinţat o nouă localitate.
În familia acestui boier creştea un voinic de o frumuseţe rară, deştept şi isteţ, cu numele Ghilică. Nu era fată ori nevastă, care să-l fi văzut măcar o singură dată şi să nu-i cadă drag inimii acest tănăr. Tănărului îi plăcea foarte mult pescuitul, deaceea mult timp şi-l petrecea la iazurile din preajmea satului. Nudeparte, la iaz, veneau fetele şi nevestele la ghilit rufele şi, bine-nțeles, să-l întălnească pe acel tănăr chipeş. Anume aici s-a înfiripat o frumoasă poveste de dragoste între fiul boierului şi o tănără fată cu chip de zeiţă. Finalul acestei poveşti a fost foarte trist, deoarece boierul a fost împotriva căsătoriei fiului său cu această fată săracă. Tănăra, n-a mai putut suporta despărţirea de fiinţa dragă, s-a înecat. Această veste a zguduit împrejurimile. De a ghili rufele la baltă fetele au veneau încă mult timp ca să-l vadă pe Ghilică, care era vinovat de moartea fetei. Tragedia aceasta se păstrează în memoria localnicilor pănă în prezent și acest meșteșug de ghilit rufele la iaz a pus baza denumirii satului Ghiliceni. Aşa, deci, localitatea a căpătat denumirea Ghiliceni. Unii localnicii presupun că la originea denumirii satului Ghiliceni stă numele fiului boierului pe nume Ghilică. Altii spun ca denumirea satului provine de la ghilitul rufelor si a hainelor. Există aceste două variante a denumiri satului:
ghilitul rufelor,
numele boerașului Ghilica. Unii bătrâni mai susţin că denumirea actuală a satului se trage de la un alt boier cu prenumele Ghilici. În 1923 un strănepot al acestui boier a fost primar în sat, îi ziceau Ghiliceanu. Un adevăr cunoscut, dar neasimilat suficient spune, că „drumul libertăţii trece prin cultură”. Există o cultură de tip rural – obiceiuri, datini, ritualuri ce conduc la un compartiment şi o cultură, din care omul poate lua multe. Domnul a înzestrat satul meu natal nepărtinitor cu o frumuseţe rară şi a facut ca pamântul să-i încolţească talente și virtuţi în oamenii de aici.
ANEXA Microtoponime locale Denumiri de moșii,dealuri,văi ce caracterizează satul Ghiliceni,raionul Telenești. 1.,,Valea Horodiștei,, Această vale,de la început se numea ,,Prihodiște,, ce inseamna-cărare, potecă, trecatoare, etc.Se numea astfel deoarece in acel loc erau multe căi și poteci întortocheate ce duceau în satul din pădure. Dea-lungul timpului denumirea satului s-a schimbat din ,,Prihodiște,, în ,,Horodiște-satul din pădure,,.În prezent in acest loc se afla livada satului.
„Pe malul râului Ciuluc, afirmă doctorul în istorie Ion Hâncu, este o vatră de sat din epoca bronzului datând din anii 1300-1100 până la Hristos. În locul numit „Valea Horodiştei” s-au păstrat urmele unei cetăţi antice părăsite din epoca romană târzie care au existat până la invazia triburilor nomade ale hunilor din anul 376, când satele au fost devastate şi incendiate. Pe vetrele acestora s-au păstrat grămezi de lut ars şi obiecte casnice din epoca menţionată (secolele II-IV). (Ion Hâncu.Vetrestră¬moşeşti din Republica Moldova, Chişinău, 2003, pag. 38)
,,Dealul prisacăii,, Denumirea acestui deal semnifică faptul ca pe acest deal din cele mai vechi timpuri pînă în prezent se află o prisacă. În documentele privind istoriaRomânei . ( Moldova in Veacurile XIV-XVII (1384-1625) de A.I.Gonța gasim descierea a acestui loc ca fiind:,,.întărit ca loc de prisaca lui Toader Beliuciu vătav XVI-III,316,, (A. I. Gonta Documente privind istoria Romăniei. A. Moldova în Veacurile XIV-XVII (1384-1625),Indicele numelor de locuri.București,1990 pagina 33,pagina109 ed.acad.româna.)
,,Stejăroaica,, Așezat înte codri seculari satul Ghiliceni își oglindește fața în apa iazurilor, înconjurat de podgorii frumoase și mănoase ca-n povești. La talpa piscului, reține privirea și admirația trecătorilor un stejar petiționat cu brațe candelabre, înalt de 21 m și cu un diametru de 4,48 cm, pariarh al pădurii, descris de istoricul, Anton Moraru. Tudor Țopa,Anton Moraru,Alexandru Furtună ,,Raionul Telenești .Devenirea sa in timp,, Chișinau 2013 pag.176 4.,,Coada iazului,, Aici se despart apele izvoarelor – unele spre Cula, altele spre Ciuluc.Anume la această desparțire a rîurilor s-a construit Mănăstirea Bocancea,pe cînd întregul rîu se întinde în jur de 3 km fiind unul dintre cele mai mari iazuri din raionul Telenești.Pe alături se aşterne şoseaua naţională Chişinău-Bravicea-Bălţi-Teleneşti, Biblioteca locală 5.,,La ocnă,, Ocnă-penitenciar.Acest loc a fost denumit astfel, deoarece boierul care era atunci pe timpuri pedepsea ne supușii legii in acel loc prin munci grele pentru a substitui pedeapsa de a merge la închisoare. ,,aici a fost construit un turn de apa, daca te urcai se vedea dealul Iazului. Boierul din sat asa îi pedepse pe oamenii care nu traiau bine cu legea si sa nu faca puscarie erau pusi la astfel de munci,, 1Biblioteca locală 6.,,In deal la Dumbrava,, Dealul a fost denumit ,,Dealul Dumbravei,, deoarece cuprinde o gamă largă de diverse specii de plante și copaci. ,,Monument ale naturii poalele Codrilor seculari ,, ,,Timpul” 1987 autor:A.N.Blanovschi 7.,,Suta,, A fost sadita vie (100×100 ari, 10 rânduri x10 paralet, 1 rând x100 tufe) Biblioteca locală
,,Valea adâncă,, sau Râpa lutării,, A fost cindva ocolul silvic unde traiau caprioare, cerbi. Valea s-a remarcat prin forma s-a destul de ciudata si foarte adincă.În această vale erau locuri special amenajate unde se hraniau animalele și erau protejate de diferite calamități naturale. 1Biblioteca locală 9.,,La salcii,, sau ,,La toc,, În preajma sălciilor și a izvorului ce curge pe alături, pe timpul sovetic a fost construit pe fatare loc unde se depozitau grauntoasele zis ,,toc,, care mai este și în prezent.Locul de sub salcii și de lînga izvor devenise pentru oameni un loc de odihnă și repaus in timpul muncii. 1Biblioteca locală
,,In livada,, Din perioada modernă (tirzie) până în perioada postbelică în acel loc se afla livada boierului Iașcinschi,de aici și denumirea de ,,Livada,,.În acea livada era construit un beci mare cu lățimea de 7m și lungimea de 33 m… Beciul a fost folosit in favoarea sătenior pâna prin anii ’90.
Elena CĂRĂUȘ-SINIȚA, istoric, publicist, șef filială„Maramureș”a Bibliotecii Municipale„B.P.Hasdeu” din Chișinău
In poze: sus: Președintele Asociației Istoricilor din Republica Moldova dr.hab. Anatol Petrencu felicită pe istoricul Alexandru Moraru cu jubileul de 70 de ani; jos: împreună cu directorul Bibliotecii Centrale„Hasdeu” doamna Nadejda Mășcăuțanu
Anul 1944, susținută de aliați, armata sovietică a început „eliberarea” ocupând aproape întreaga Europă pentru cel puțin jumătate de secol. Sigur, că printre primele pământuri ocupate au fost teritoriile fostelor „republici unionale” alipite forțat cu forța armelor de ruși, printre care și Basarabia, vechi teritoriu românesc, redenumită în RSS Moldovenescă, republică înjghebată de Stalin în 1940. Comportamentul noilor stăpâni ar putea fi caracterizat printr-un singur cuvânt-fărădelegea.(vezi: Alexandru Moraru”Cadrele bolşevicilor-1-2-3” în „Flux”ediţie de vineri din 20 ianuarie; 3 martie şi 28 aprilie 2006 ) Peste tot domina mizeria, bolile şi infecţia, multe aduse de sovietici odată cu păduchii. Lupta autorităţilor sovietice împotriva ţăranului român din Basarabia şi împotriva proprietăţii private au dus la foametea organizată din anii 1946-1947, care a luat mii de vieţi omeneşti(nici până azi nu s-a stabilit cifra corectă a numărului oamenilor morţi de foame, şi se pare că pentru nimeni această informaţie nu prezintă interes, probabil fiindcă nu este vorba de minorităţi naţionale-Al.M.) şi a dat naştere a câteva sute de cazuri de canibalism(vezi: Al.Moraru„Comunismul ne-a făcut canibali” din „ Flux” nr.4 din 14 februarie 2003 şi”Dosarul strict secret 009” din „Glasul Naţiunii” nr.32 din 29 august 2002 ).
Un rol important după ocupația Basarabiei de către sovietici, a fost propaganda și agitația comunistă prin toate mijloacele, inclusiv presa periodică, placate, comerț, filme, concerte, cărți și desigur biblioteci. Comercializarea cărților cu venirea rușilor a fost o bună parte de timp interzisă, apoi prin august 1946 s-a hotărât de a revigora această prestație. Guvernul RSSM, în scopul consolidării socialismului şi a noii puteri, a început o procedură de legalizare a comerţului cu cărţi şi lichidarea literaturii ce venea în contradicţie cu concepţiile comuniste. Este vorba de Hotărîrea nr.794 a Consiliuli de Miniştri a RSS Moldoveneşti din 15 august 1946. Reieşind din faptul, că în documentul nominalizat se menţionează şi fondurile de carte sau bibliotecile publice, mănăstirești și confesiunilor religioase, vă propunem acest document integral:
STRICT SECRET
„Despre legalizarea comerţului cu literatură pe pieţele orăşăneşti şi raionale din RSS Moldovenească”.
În scopurile legalizării comerţului cu carte pe pieţele orăşeneşti şi raionale, Consiliul de Miniştri al RSSM HOTĂRĂŞTE:
1. A obliga Ministerul Comerţului RSSM /tov. Akimov/, secţia moldovenească a COGIZ-ului (secţia de carte a editurii de stat – Al.M.) /tov. Varenbud/, Moldpotrebsoiuz / tov. Craiuşin / de a organiza la pieţele orăşeneşti, magazine şi chioşcuri, anticariate pentru comerţul cu literatură.
2. A obliga Ministerul Comerţului şi Ministerul afacerilor interne din RSS Moldovenească de a interzice orice vînzare de carte şi literatură particulară la piaţă, permite vânzarea cărţilor numai prin intermediul magazinelor de stat, anticariate şi chioşcuri.
3. A propune Glavlitului RSSM / tov. Bartâşi / şi împuterniciţilor acestuia din raioane de a instala un control riguros privind literatura care se achiziţionează în magazinele de anticariat.
4. Direcţiei pentru chestiunile bisericii ortodoxe / tov. Romenschii / împuternicitului pentru chestiunile cultelor de pe lîngă Consiliul Miniştrilor al RSSM / tov. Deseatnicov / să asigure revizuirea şi confiscarea din fondurile de carte a mănăstirilor, bisericilor şi a comunităţilor religioase a literaturii fasciste, monarhiste şi altor cărţi duşmănoase.
Preşedintele Consiliului de Miniştri al RSSM G.Rudi”
Urmează traducerea documentului din limba rusă. Traducerea aparțite autorului acestor rânduri.
26 noiembrie 1948 din dosar STRICT SECRET
Șefului-adjunct al secției de propagandă și agitație al CC al PC(b) al Moldovei
tov. Ovcinicov
GLAVLITUL (organizație republicană de control și cenzură asupta editurilor și tipografiilor- Al.M) RSS Moldovenești comunică, că în anul precedent aparatul Glavlitului și împuterniciții săi din raioane au controlat 708 biblioteci cu un efectiv de carte de 768.320 de unități. În afară de controlul general, bibliotecile sunt controlate sistematic în dependență de dispozițiile și circularele despre confiscarea literaturii. În perioada respective au fost confiscate 448 de volume.
În afară de bibliotecile publice au fost supuse unui control riguros și bibliotecile mănăstirești și o parte din biserici. A fost confiscată literatura antisovietică și fascistă. (cred că este cazul să menționăm, că la literatura„antisovietică și fascistă” era atribuită toată literatura tipărită și în limba română, chiar dacă era vorba de „Abecedar”, „Viața plantelor” sau „Îngrijirea iepurilor de muscă”- Al.M).
Lipsa transportului ne limitează activitatea de a termina confiscarea literaturii dușmănoase din restul bisericilor, care nu au fost supuse controlului.
Printr-un acord de înțelegere cu Împuternicitul pentru problemele bisericii ortodoxe de pe lângă Consiliul de Miniștri a RSS Moldovenești, episcopul îi va obliga să concentrezi toată literatura (în afară de cărțile bisericești și religioase) în orașe și centre raionale, unde Glavlitul va realiza confiscarea.
O parte din literatura confiscată este în 2 exemplare pentru fiecare titlu de carte, din acest motiv Glavlitul un exemplar îl transmite în fondul special al bibliotecii în numele N.Crupscaia, deși acest fond special încă n-a fost conceput și respectiv nu activează. Există un depozit special(spețhran-rus.) la Institutul de Cercetări Științifice în domeniul istoriei, limbii și literaturii, care încă de asemeni nu lucrează.
În procesul controlului a unui șir de biblioteci raionale(din sistemul de iluminare culturală) noi am depistat un șir de lacune. Multe din biblioteci sunt amenajate în condiții nefavorabile și restrânse unei biblioteci, care nu corespund instituțiilor de cultură și în spații alcătuite dintr-o singură cameră, fără a avea sală de lectură. Bibliotecile nu sunt amenajate, lipsesc stilajele, mesele, scaunele, panourile pentru expozițiile de carte, lipsește securitatea(paza) fondurilor de carte.Bibliotecile din Drochia, Cornești și Fălești reprezintă un morman de cărți neordonate și neîngrijite; motivul fiind lipsa spațiului și stilajelor. Biblioteca din Cornești nu are Carte de Inventar, iar în mai multe biblioteci Cartea de Inventar nu corespunde cerințelor unei biblioteci, fapt care contribuie la furtul fondului de carte, iar în biblioteca din Drochia multe cărți au fost roase (distruse-Al.M) de șoareci.
Personalul scriptic al bibliotecilor nu numai că nu au pregătirea de bibliotecar și nu corespund cerințelor, dar și nivelul lor de pregătire generală este foarte jos (Cărpineni, Drochia, Cornești, și alte biblioteci). Angajații bibliotecilor raionale în majoritate nu cunosc literatura, din acest motiv nu o pot promova și nici propune. În procesul de schimb de carte nu se practică discuții cu cititorii despre cărțile citite, despre cărțile recomandate.
Bibliotecarii nu organizează nici un sondaj pentru a depista interesele cititorilor, nu se educă dragostea față de lectură. Deservirea cititorilor se reduce doar la primirea și eliberarea mecanică a cărților. Colaboratorii bibliotecilor raionale nu promovează și nu propagă operele clasicilor marxizm-leninizmului, literatura social-politică și economică, literatura popular-științifică; se lucrează numai cu literatura artistică.
În deosebi foarte slab se lucrează cu literatura moldovenească („limbă nouă” înventată de sovietici și împusă populației Basarabiei începând cu 1940, după ocuparea acestei vechi provincii românești de către ruși- Al.M.).Lipsesc panourile de propagare a cărții: expoziții de literatură, citate și expresii ale clasicilor marxism-leninizmului, a clasicilor literaturii ruse și mondiale, expoziții fotografice despre succesele poporului sovietic în primele cincinale de după război, albume, recenzii, articole, montaje fotografiece etc.
Este cazul să menționăm, că majoritatea bibliotecilor raionale nu petrec nici o activitate cu publicul, cum ar fi conferințe despre lectură, discuții despre aparițiile editoriale parvenite în fondurile bibliotecilor, citirea unor anumite capitole din cărțile noi apărute etc.(Cărpineni, Baimaclia, Vulcănești, Fălești, Leova, Florești, Drochia și alte bublioteci) (aici scris de mână: actul sovietului de bibliotecari și a activului de cititori).
Numărul cititorilor cuprinși de biblioteci este extrem de mic. Toate aceste lacune au fost posibile din motiv că Comitetul pentru problemele instituțiilor de iluminare culturală n-a ținut în atenția sa educația cadrelor pentru biblioteci, n-au luat sub control sistematic pe șefii bibliotecilor și activitatea bibliotecilor, nu le-au acordat la timp ajutorul metodic.
Organizațiile locale de partid și executivele nu s-au ocupat în deajuns de amenajarea și reparația bibliotecilor, nu s-a făcut o selecție riguroasă a cadrelor pentru biblioteci.
Din vina secțiilor de finanțe a executivelor raionale(Drochia, Fălești, Ocnița, Florești, Comrat etc.) nu au fost completate cu mobiliere și inventarul necesar și din acest motiv o bună parte din mijloacele financiare rezervate pentru biblioteci la sfârșit de an au fost decontate; o bună parte din biblioteci a rămas fără noi achiziții de literatură nouă, iar organele de partid și de stat nu s-au implicat în lichidarea acestor lacune ale secțiilor financiare ale executivelor raionale.
Colectorul(depozitul-Al.M.) pentru biblioteci completează bibliotecile mecanic, fără a ține cont de necesitățile și solicitările bibliotecarilor și cititorilor. Deseori se expediază literatură, fără a se ține cont de specițicul raionului sau profilul bibliotecii. De exemplu, cărți despre construcțiile din beton armat sau literatură de medicină, care este predestinată pentru un public înalt calificat și profesional în condițiile unei biblioteci raionale nu poate fi utilizată.
Șef-adjunct al Glavlitului din RSS Moldovenească Doncev
Tipărit în 2 ex.
Considerăm subiectul neepuizat și din acest motiv, vom mai reveni cu alte documente secrete sovetice, pentru a completa întregul tablou al subiectului nominalizat.
Alexandru MORARU, istoric-arhivist, publicist, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România
A R H I V U S 
